Balanta dragostei

Balanţa dragostei

„...omul ce se regăsește in pulsul delicat al iubirii, puţin cāte puţin, este invăţat de acest sentiment taina vieţii. De s-ar gāndi pentru o clipă, intr-un calm profund, un tānăr la frumuseţea acestui nobil cuier de speranţe și vise, Cerul și-ar deschide gratia și ar umple cu inocenţa unui copil, inimi și suflete. Mulţi nu inţeleg pulsul dragostei, alegānd scurtătura tipică societăţii actuale in care trăim. Din nefericire, sexul a devenit singurul lucru care contează, iar o mașină, o haină de firmă ostentativ afișată și un comportament arogant par a fi momeala perfectă pentru tinere fără personalitate sau demnitate. Per ansamblu, această epidermă a dragostei, superficială și uitată, nu-și are rădăcina in oamenii capabili să iubească cu adevărat, sincer și necondiţionat.

Iubirea este o artă naturală, un fluviu de apă cerească ce izvorăște din culoarea pulsatilă a inimii, eterna războinică și preoteasă a sentimentelor. Un „te iubesc” are aripi, duce graiul in vastitatea Universului eclipsānd ura, durerea și suferinţa. O māngāiere, un sunet al vocii ei, o privire cu drag oferită sau un sărut ascuns in mărinimia fericirii sunt cele mai de preţ comori ale dragostei adevarăte. Dar cum putem știi că pășim pe neteda plaja a nisipului de sărutări dumnezeiești prin buzele tereștrilor fii? Nu există o balanţă a sentimentelor, in care infuzia lor in inimă să poarte numere condiţionate. Iubim și ne oferim, complet cu fiecare iz de bunătate și putere, ce rezidă in trup și depășește graniţele timpului in suflet. Oglinda vieţii arată, odată cu apariţia iubirii, nu doar o singură persoană, ci două, unite fie printr-o legătură specială, ursită de Sus, fie de Soartă prin alăturarea unor nume intr-un rigistru celest departe de comprehensiunea umană.

Şi iubim cum simţim, cum adāncul fiinţei ne scoate la suprafaţă in preajma celei ce trăiește in noi. Este cu adevărat un mister, plăcut dar atāt de viu, etern prezent in fiecare cuvānt oferit și mai ales darnic in orice clipă a zilei. Nu există un ghid, cu un cumul de informaţii teoretice care să ne inveţe acest val suprem de bunătate. De te pierzi in ochii ei, de-ţi dorești ca doar Binele să o invăluie zi de zi, de vrei ca tu să-i aduci chiar și un gram de bucurie prin cel mai mic gest, de simţi glasul ei in rāndul gāndurilor, de duci dorul buzelor, imbrăţișării, bătăii inimii ei la propriul piept, atunci fii fericit, zāmbește și primește viaţa cum se cuvine. De ce? Ești indrăgostit, iubești cu adevărat..."

"...

Atāt de tandră uneori,

Te-araţi cu graţie lumii,
Incāt mă pierd in stele-mări,
Comparānd minuni cu tine.
Şi chiar de zāmbete alese,
Se pierd și-n depărtări,
Te-aștept mereu aici,
Cu inima ce-ţi aparţine.
..."