Testament
Testament
M-aș face praf să fiu purtat
De vāntul trist și indurerat,
In corpul ruginit al viselor,
Casa de veghe a ruinelor.
Şi ce contează atunci cānd lacrimi,
Se strāng in suflet precum un rāu,
Ce curge valuri-valuri noapte zi,
Tinānd cu greu furia-n frāu.
Dar orele se pierd in necuvinte,
Lāngă un gānd de moarte rușinos,
Şi chiar de lumina ochilor se stinge,
N-am locul meu printre morminte.
Şi scuip cenușă cānd respir,
Inchizānd in mine ura fără leac,
Devenind ușor pesemne,
Un timorat copil locuit de durere,
și fără un viitor călduros…