Testament
Testament M-a ș face praf să fiu purtat De vāntul trist ș i indurerat, In corpul ruginit al viselor, Casa de veghe a ruinelor. Şi ce contează atunci cānd lacrimi, Se strāng in suflet precum un rāu, Ce curge valuri-valuri noapte zi, Tinānd cu greu furia-n frāu. Dar orele se pierd in necuvinte, Lāngă un gānd de moarte ru ș inos, Şi chiar de lumina ochilor se stinge, N-am locul meu printre morminte. Şi scuip cenu ș ă cānd respir, Inchizānd in mine ura fără leac, Devenind u ș or pesemne, Un timorat copil locuit de durere, ș i fără un viitor călduros…