Draga mea
Draga mea,
Mii de șoapte intr-o seară lacrimi-stele,
Puse falnic fără teamă de inimi călătoare,
Reușeau să mi te-aducă cu tandreţe,
Pe-un nor de vise sclipind a frumuseţe.
Şi-n preludiul vieţii despre tine,
Zāmbesc cu drag razelor de soare,
Ce zi de zi nutresc gingașă iubire,
Nobilă-n simţire, puternică-n fericire.
Clipele se strāng cu nerăbdare,
In colţul timorat de simple cuvinte,
Desenāndu-te cu fire de nemurire.
Un vis-n vis atins de Raiul timpuriu,
Te-a eliberat in inima unui fiu
Al dragostei-pasiune și-al gāndurilor
Punte inspre graiul suav al ingerilor.
Mai ieri sufletul aprig se certa cu inima,
Nefericit că aceasta, se pare, nu știa,
Să numere galaxiile din vastul mine
Ce-n clipe regăsite reinviau iubirea,
Pentru tine…
Şi chiar de serile respiră o goliciune,
Doar ești departe, simt in ore libertine,
O șoaptă, o māngāiere și-un dulce sărut,
Așternāndu-se cu pasiune pe mine.
Cum soarele apune și eu voi dispărea,
Dar las in urmă a noastră neimplinită iubire,
Eternă, ursită-n litere atent culese,
Din grădina divinităţii terestre, plăcerea
De a fi lāngă și cu tine, simţindu-te
In trecut, prezent și-n noaptea de māine.
(oricānd Ea va adormi la al meu piept,
…și voi aștepta căldura ta așa cum indrept
inconștient, natural a inimii afecţiune
doar spre surāsul ce-l pretuiesc…)
 |
