Lacrimi din soare


Lacrimi din soare

O să inţelegi peste luni sau zile,
Cum plānge inima cu lacrimi fine,
Şi totul pare a fi sculpat de fire,
Gāndindu-mă la o viaţă fără tine.

Lacrimi vărsate in cuptorul nopţii,
Mi-ating sufletul pentru-că māine,
Voi vrea să mi te aduc aproape,
Şi tu nu vei putea deloc veni.

Alegeri in suspine și regrete crude,
Unde ești tu cānd pentru mine,
Totul se surpă, născānd brute ruine?
Incep să alerge pașii fără durere,
Căci nu mai simt vie plăcere;
Sărutările vor deveni praf de iele,
Şi vrăjitoare arse fără nume.

Voi număra granule de nisip uitate,
In pulsul altei fete fără dragoste,
Pierzāndu-mi viaţa, mintea și inima,
In parcul din Copou pe-o bancă vie
pulsānd a singura iubire…

Şi trecători vor asculta șoapte dulci,
Cāndva impărţite-n tandre imbrăţișări.
Iar eu mă voi cuibări peste mări,
Departe de-o Romānie a unui noi,
Ce nu-mi aparţine…

Ultim dialog: 

El: A venit noaptea, iar nu sunt stele, tristetea mi le-a furat si le-a dus undeva departe.
Ea: De ce esti trist?
El: Deoarece te iubesc asa cum inima nu a indraznit niciodata s-o faca si nu stiu cum sa fac sa-ti arat... sa te fac sa simti acest puls din mine.
Ea: Cat de mult? Arata-mi ca eu sunt mai importanta decat tot ce a fost si va fi. 
El: Nu pot cuvintele sa masoare fraiele acestei dragoste, ce in conditii vitrege continua sa fie vie si doar a ta. Tu ai devenit eu, deja odihna mea fara linistea ta nu mai este posibila. Succesul meu nu mai este succes de tu nu il imparti cu mine. Trist sunt cand stiu ca voi in locuri indepartate de tine, si lacrimi se vor cuibari in suflet seara de seara. Iar tu unde vei fi? Acolo...din acest motiv sunt trist.
Ea:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

EGO

Maturitate