Portret de amintire II.


Portret de amintire II.

“…viata cerne o sumedenie de triste clipe si uneori puterea de a le face fata este limitata. Mi-am atins in aceasta zi, cel mai jos punct al fiintei, din punct de vedere emotional si sufletesc. Venind dinspre un oras ce pare a fi un monstru fara mila si cu dorinta exacerbata de razbunare, picaturi de curaj si putere cadeau in urma mea. Pentru prima oara nu am mai putut sa ma abtin, sa strang si sa tin in mine, urletele si prealungile temeri ale inimii. Pe o strada batatorita puternic de trup, un batran m-a oprit, desi nu ma cunostea si m-a intrebat cu un ton intelept “De ce esti asa trist copile?” In acel moment, ochii au capotat si lacrimile au maturat cu obrajii stransi intr-un singur loc, rosu pulsand a durere. Nu intelegeam ce se intampla si de rusine m-am ascuns in spatele unui copac incercand sa-mi trag suflul si sa-mi revin. In acele secunde am inteles cum din mine ceva se rupea, eclipsand durerea simtita anterior. Fundalul acestei cutremuratoare cascade de lacrimi s-a terminat cand un grup de tineri veneau din artea opusa iar mormanul meu de oase atragea atentia. M-am sters la ochi si cu pasi mici ma indreptam spre casa, fara licar de speranta si fara curajul, increderea cu care plecasem initial in oras, le pierdusem sub cerul ostil.

Chiar de poate acest moment de slabiciune trebuie sa-l infrunt singur, totusi stiu ca am oferit fiecare frantura din mine unei iubiri la care am tinut atat de mult. Nu vad in multe lucruri importanta sau frumusete insa ceea ce inima mea a desenat intr-un an jumatate, a fost cea mai apropiata de suflet, de fiinta mea realizare. Acum, stiu ca ochii imi sunt tristi si trupul mi-e frant, dar de jos nu pot decat sa urc. M-a durut, ma doar si probabil mult timp acest sir de emotii va fi prezent in viata mea. Nu vreau sa mai fug sau sa ma ascund de ea. Sufletul meu ramane liber sa cutreiere vastul Univers, tinand sus stindardul a ceea ce candva eram. In scara rece, urcand fiecare treapta cu timiditate, mi-am pierdut rasuflarea si pentru un moment era sa ma pierd iar intr-un vacarm de lacrimi. Gandurile nu-mi dau pace, discutia este vie, pulsand fiecare cuvant cu o tarie de-mi ataca tot ceea ce sunt. Am iubit, iubesc si voi iubi, chiar de, din nefericire, viata nu mi-a adus contextul potrivit si aceea serie de evenimente capabila sa sadeasca imbratisari si sarutari.”

“Vreau sa fug spre tine sa reduc din aceasta indepartare, vreau sa vin cu un buchet de flori si sa-mi cer iertare pentru faptul ca nu am fost mai puternic incat sa fiu acum  undeva langa zambetul tau de care mi-e atat de mult dor. Vreau sa-mi cer iertare pentru faptul ca totul s-a naruit din cauza mea, o vina ce a devenit de o luna, o dureroasa cicatrice pe suflet. Vreau sa-ti spun ca te iubesc, acum si-n zilele care o sa vina si-n lunile cand tot ce o sa-mi doresc o sa fie o sclipire a prezentei tale…care sa-mi lumineze ochii. Am 23 de ani si nu am gasit in nimeni, caldura, frumusetea, afectiunea si duiosia ta. Acest gol lasat de tine, imi pun viata ramasag nu o sa fie umplut de nimeni, nu ar avea cum, cand acestei dragoste ii curge in vene vesnicia. Iarta-ma ca esti nevoita sa pleci cu pasi repezi de langa mine, si de poti uita-te in urma ca un pic sa se bucure si a mea inima de tine…”

Comentarii

  1. “My angel, my all, my very self, today and forever… - Only a few words today in a heated discussion, and, what is more, in a tone that merely broke my heart, my soul and mostly everything… Why this profound sorrow, when necessity speaks--can our love endure without sacrifices, without our demanding everything from one another, can you alter the fact that you are not wholly mine, that I am not wholly yours?--Dear God, look at Nature in all her beauty and set your heart at rest about what must be--Love demands all, and rightly so, and thus it is for me with you, for you with me-- but you forget so easily that I must live for me and for you…” Un gand ce-mi cutremura fiecare celula a corpului…

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Open your mind!

Postări populare de pe acest blog

EGO

Maturitate