Farame


Fărȃme

Hope
Un strop de venin plȃngea, adulmecat de vise,
Intr-o eprubetă sigilată, striga şi blestema,
Işi căuta doar sacul, restul licorii deşȃnţate.
Sticla vădit il deranja, dezamăgit tot scuipa,
Fără efect, fără morbidul clar de libertate,
Se pierde in aburii unei speranţe.

Un ciob devreme muncea, atras de triste pasiuni,
In vastitatea cȃmpului verde, să ajungă acasă.
Iluzii deşarte, molozul il impiedică să inţeleagă,
Un fapt rupt din stele, că zgȃrie pulsul morţii,
Iar reflecţia dimineţii se pierde fără grabă,
Cu ciobul obosit impreunat in piatră.

Un vis inota in golul minţii, inarmat cu setea,
Pierdut, adormit fără speranţe spre dealul grijii.
Platoşa ii era grea, coiful ii aluneca iar vremea,
Il impovora, aruncȃndu-l in abisul roşu al supleţii.
Pămȃntul fugea de sub el, şoptind in noaptea,
Ce uita de forma sa trezind zorii.

Un cutremur deformat respira noi prizonieri,
Intens dar pur, construia noul regn perdant,
Si se lăsa pradă grimasei umane de ieri.
Aievea morţii il slăveau apoi uitȃndu-l cutant,
Măturau podeaua sȃngelui fără flori,
Ofilind caravana destinului delirant. 
Sooner or later you always have to wake up

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Imagine
Ascult ă-mi vocea Cum aș putea in zile albastre, Senine și iubite de fine zāmbete, Să te fac să simţi cāt te iubesc, Şi cum niciodată, oricānd, oriunde, nu aș face nimic să te rănesc? Cum aș putea, Să te fac să-mi vezi inima, Să-i simţi pulsul cum desenează, O afecţiune la origine divină, Tămăduitoare și dragă, Sufletului cāndva indurerat? Cum aș putea, să te fac să inţelegi durerea, Ce-o simt atunci cānd nu mă lași, Să te dezmierd cu iubirea, Zilnic ce-o simt in orele vieţii? Nu știu care-i reţeta sau planul, Acela destinat s-aducă răspunsuri… Iţi spun decāt că te iubesc și zi De zi, oriunde ai fi, Aproape de inimă prin șoapte vii, Să-ţi fiu, cu drag sufletesc, alături... smile
Citiți mai multe

Frunza de artar, partea I

Frunza de arţar  „A mai trecut o zi şi sub sărutul rece al nopţii un singur om mai respira, un singur membru al covorului de patimi şi pasiuni incă rezista tentaţiei de fugi , Remi. El incă nu ştia că clepsidra arata că venise momentul să plece şi de altfel nu ştia c ȃ t să mai şovăiască intr-un loc at ȃ t de terifiat, insă ştia care era destinaţia: acasă. Destinul lui fusese pecetluit, urma să treaca prin focurile vii ale incertitudinii şi ale fricii constante, iar nimic nu urma să mai fie la fel. Se uita in jurul camerei dezgolite de orice mobilier şi la nivelul scăzut de lumina ce vag ii intemniţase mintea in cea mai mare parte a timpului. Pierdut pentru un moment in propriile g ȃ nduri, timpul apare ca un fulger năprasnic şi ii transmite un sigur mesaj: „incepe aventura, iesi din această inchisoare, trezirea.” - Nu am să mă mai intorc aici, casa blestemată, coridă nocivă de cuie ruginite, dureri şi idealuri spulberate. Te vei transforma intr-o cavernă primejdioasă, o amintir
Citiți mai multe

Vis dulce

Imagine
Vis dulce Tu, cu buzele unse-n fericire, Şi sufletul   ș optind dragoste vie, Ai venit precum un inger tandru, Să-mi luminezi viaţa cu bucurie. Tu, cu surāsul ce-l iubesc, De-a ș   sta să mă gāndesc, Cāt de mult te preţuiesc, A ș   consuma mica eternitate, Prin Universul plin cu stele, Şi m-a ș   intorce făr’ de dreptate. Tu, cu clipe croite-n pasiune, Şi libere-n simţire māngāieri, Mi-aduci un vis de lină fericire. Şi intr-un sărut mă-ntinere ș ti, Golindu-mi inima de supărări. Tu, cu ore iubite de heruvimi, E ș ti vocea candelă a bunătăţii, Ce niciodată nu se pierde, In intunericul vast al societăţii. Şi lasă-mi un sărut pe buze, Să fie ghidul meu spre implinire, Astfel te voi păstra o ve ș nicie, In inima ce-ţi va   ș opti mereu iubire.
Citiți mai multe