Graiul marii


Graiul mării


Aluneci pe culmile somnului,
Şi timid, pe măsură ce ochii
Se inchid uşor, realizezi,
Că păşeşti in visul inimii.

Te regăseşti in calmul serii,
Liberă-n simţuri atāt de dulci,
Fără tristeţe sau posibile griji,
La malul mării cristaline,
Of, ce frumos rāzi!

In ochii tăi se reflecta valurile
Albastre, vii ce intr-un dans gingaş,
Iţi declară graţios iubire.
Trupul delicat se dezmierdă doinaş,
In boabe de nisip cu vanilie,
Ce sub căldura unor jucăuşe stele,
Se topesc pe a ta lină piele.

Timid porneşti spre masajul apei,
Baia nocturnă pe care-o iubeşti;
Se-aşterne precum o māngāiere,
Iar tu oferi Lunii surāsul ce cere,
Un glas de bunătate din buze-miere,
Soptindu-ţi: „trezeşte-te, a sosit māine...”

Deschizi ochii sub cāntecul lirei suave,
A ingerilor care desenează cu duioşie,
Pe al tău chip drag un zāmbet.
Acum, fugi gărgăriţă sub Soare,
Pe ţărmul vieţii albastre...

dreams of love

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a