Singuratatea, umbra mea


Singurătatea, umbra mea

In bruma dimineţii golite,
De vise, speranţe sau bunătate,
Primit-am la capul vechi al patului,
Un ghid uzat spre neagră māntuire.
Ce tristă pare a fi şoapta Diavolului,
In lungul ramurilor de inimă culese.
Dar, nu am ce face cānd in mine,
Zilnic apune gāndul-schiţă despre
O posibilă timidă fericire...

Sub rana norilor supuşi torturii,
Răcesc in ploaia lacrimilor oarbe,
Ce-mi jupoaie sufletul lăsānd ochii,
Prada trupului istovit de dureri.
La pieptul umed al gāndurilor rupte,
Vāltoarea vieţii devine necrutătoare,
Fără Apus sau Răsărit, doar chinuri
Libere şi instrăinate de clemenţa ori
Vagă iertare...

Si mă tem cānd dorul de moarte
Apare la colţul inimii mele ruginite,
Că-mi va lua minunăţia de a fi
Viu şi-n conştiinţă liber cu demnitate.
Sper că intr-o zi in paşi mărunţi,
Cineva va sosi şi-n ochi mă va privi,
Acolo, in adāncul lor, mă va omeni,
Astfel nu voi mai fi străin lumii,
Un diferit sau un aparte.

Văd cum din ţărānă durerea răsare,
Coşciug nu am, aşa că spune-mi,
Tu, Doamne, unde-i promisa eliberare,
Sau m-ai uitat din intāmplare?
Si mă dezbrac de toate in văzul lor,
Cei ce mă cred bolnav de nebunie,
Cu gandul că vei apărea de zor,
Si, te rog Părinte, opreşte pietrele lor,
Că-n suflet, ele tare mă dor! 

uneori, atat de singur

Comentarii

  1. O poezie onesta, lucida si pictata de suflet. Un gand daca doriti sa lasati, cu drag il voi accepta. Va multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Uneori suntem atat de singuri incat zidul ce ni.l ridicam pentru a ne proteja se surpa. totusi avem incredere ca zilele ce vin vor fi mai bune. Asa sa fie oare? Hmm, cand nimic nu se schimba si sperantele in ziua de maine scad in intensitate. Apoi mai adaugam si comportamentul unor indivizi crescuti intr-o societate rea si totul se pierde. Unde este Dumnezeul din poezia ta? Nu o sa vina, pietrele vor strivi trupul si vor distruge sufletul. Totusi, bravo poezia este reusita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Este singuratatea un blestem? Sa fiu sincer in ultima perioada asa o vad. Simt cum oamenii mei dragi se indeparteaza de mine, nu raspund, nu ma cauta, nu-mi ofera pic de voiosie sau cel putin o mangaiere. De altfel de cand am purces pe drumul singuratatii observ ca sunt etichetat drept vulnerabil si implicit tinta pentru rautati, fie ele venind prin indiferenta sau ignoranta. Este un lucru ciudat care se intampla ce ma intriga si deranjeaza teribil dar presupun ca vor veni si zile luminate.
    Sunt si prieteni care imi sunt aproape, mereu au fost de altfel langa mine. Oricum usor usor ating acel grad de seninatate, necesar eliberarii neconditionate.
    Sfatul meu: Nu va luati la tranta cu singuratatea, deoarece esecul este garantat. [nu ma refer la ce inseamna asa-zisele iubiri, relatii si in fine chestii de acest gen..ci izolarea de restul faunei din care toti facem parte.] Nu's rautacios doar ca increderea mea in iubire, relatii a scazut dramatic pe masura ce ies la lumina fluctuatii deranjante..insa nu conteaza doar scrie un om singur, nu unul ce este iubit. Zambiti, va rog :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Open your mind!

Postări populare de pe acest blog

EGO

Maturitate