Scrisoarea a II a. catre Iubire


Scrisoarea a II a catre Iubire

Pare a fi un vis angelic cānd pierdut,
In ochii tāi, prin parcul mut,
Mi-am regăsit intr-o inimă ce bate,
Glasul cu liniştea făr’ de amărăciune.

Suierul frunzelor ruginii se aude-n şoapte,
Si cu braţe armonioase notele ajungeau,
Acolo sus, alunecānd printre vii stele
Călătoare spre un sărut şi-o dezmierdare.

Copilăria amurgurilor de crudă aramă,
Pulsa in depărtări, miloasă rătăcire,
Dar intr-un zāmbet curtat de-o imbrăţişare,
Totul se lumina, vibrānd a fericire.

Intr-un pārāu de clipe vag amorţite,
Mă culcasem lāngă chipul tău dulce,
Iar te iubeam, fără echivoc sau teamă,
Si te-aş fi furat sibilă domnişoară,
Cu gānd de fericire eternă.

Sărut de miere sublimă-n dulceaţă,
Gustaţi-aş miezul inimii tale vastă,
Si-n orizontul nopţii fără pic de ceaţă,
Să mă dezmirezi la pieptul tău alene...

Odaia iubirii e nelocuită, doar ştii,
Ferecata incuietoare nu se va deschide,
Altei flori dezvelite de inhibiţii sau temeri,
Căci tu eşti unica stăpānă a fericirii.

Dar uneori tăcerea ta ingropată-n nisip,
Imi fură māinile duse printre norii bătuţi,
De ploi ursite dinspre Apusul ce asmuţi,
Spre pribegia noastră vulturi ciufuţi.

Si nu vedeai cum Soarele cerşea atenţie,
Cum frānte vise colindau gānduri,
Pe băncile salciilor fără de lacrimi,
Căci plopii iţi furau surāsul cu discreţie.

Raiul ochilor mei, marchiză a inimii,
Vino inspre al tău rob, uitat sub vreme
De Apus şi Răsărit. In coastele timpului,
Inimi se saltă, şoptind ode de iubire.

Invăluie-mă-n umbra ta de afecţiune,
Acoperă sufletul meu cu inima bucuriei,
Punctul nostru fertil şi etern de intālnire,
Redescoperit intr-un sărut croit de buze.

Va fi o dimineaţă la fereastră cu ingeri,
Atunci cānd pernele de puf şi vise,
Iţi vor elibera ochii din fuga somnului,
Impārtăşit cu mine, rătăciţi prin necuvinte.

Dar ridicaţi din culisele lui Moş Ene,
Ne vom privi cu drag cristalizat pe buze,
Si prăvăliţi in trupuri binecuvāntate,
De ferice frumuseţe, noi, iar ne vom iubi.

Iar de māngāierile se vor retrage,
In amintiri melodioase, dă-mi gura ta,
Si scutură-mi sufletul bine căci uite,
Fără tine aproape, lumina dispare,
Iubirea in adāncuri umede se-ascunde.

Si te-aş imbrăţişa atāt de feeric,
Incăt aerul dintre noi să dispară,
Să fim un tot, un trup eteric.
Dragostea mea iubeşte şi cāntă,
In plaiurile vieţii mele umile
Ce-ţi aparţine in intregime.

kiss

Ferice te iubesc,
in seri tarzii sau zile
fara tine,
departe-n taceri,
sau libere ore,
eu tot te pastrez, 
aici, aproape,
in inima. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maturitate

EGO