Note, stari si Iadul

Note, stari si Iadul


Joi sau in fiecare zi, 7 decembrie 

"...Cuvintele, uneori sunt insuficiente, oricat de atent ar fi ele culese din buchetul emotiv al inimii. Actiunile poarta si ele peceta imuabila a tacerii. Gandurile se pierd si ele unele de altele lasand loc unei apasatoare senzatii de neimplinire. Drumurile ce candva aduceau un licar de calm iau forma unor balauri nesatuli care musca si musca fara rusine. Visele, de fapt mai bine zis cosmaruri recurente, suspina si ele caci vremea cand puteau respira cu usurinta sub patronajul somnului liber de constiinta, s-a dus, omorata de greutatiile sufocante ale sufletului. Fara refugiu, unde sa fie locul ultimei farame de om? Poate fi el plasat intr-o grota adanca, unde haurile cele mai intunecate mentin orgii carnale fara nici o retinere? Tind sa inclin spre detasarea suprema, spre neantul aprins al eternitatii. Moartea nu se inchina Timpului, ea nu are stapan si nici program definit. Ingerul negru al vesniciei apare in cununa serii cu Luna si fura sufletul fara a-i cere detalii suplimentare, el doar aduce eliberarea suprema. Fiecare fibra a corpului devine hrana vietatiilor pamantului iar sufletul purcede intr-o calatorie epica in Gradina Raiului sau de ce nu in Campiile arzatoare ale Iadului. La urma urmei nimeni nu pomeneste de existenta Iadului. Motivatia este simpla- toti oamenii sunt buni si ei de-a lungul vietii nu au gresit, nu au pacatuit deci implicit pe pasaportul sufletului viza catre prezenta Lui Iisus a fost demult aprobata. Fals! Ar trebui sa existe o comisie de etica care la fiecare inmormantare sa asmuteasca babele sau taranusi ce zic cu o indolenta crasa "e intr-un loc mai bun" sau "Raiul il asteapta cu bratele deschise". Vorbe menite sa ce?...cumva sa aduca liniste in familia napastuita de pierderea unui membru? Nu...

Minciunile aduc, mentin si propaga cu lejeritate otrava acida a indiferentei. Poate a venit momentul ca omul sa lase deoparte indolenta, ignoranta si nesimtirea caracteristica si sa se uite atent in oglinda pentru a vedea un adevar trist dar cat se poate de real: Exista o mare sansa ca atunci cand mor o furca mare, bine slefuita sa ma astepte! Oamenii sunt atat de perfizi, egoisti si rai prin comportamentul, vorbele si actiunile lor incat tare mi-e teama ca Raiul o sa ofere discount si oferte promotionale pentru a atrage noi "pelerini". Apoi, uitati-va in jur, nu simtiti pe chipul celor de langa voi cum malitiozitatea lor se scurge la coltul gurii fara rusine? Este un peisaj cu adevarat solemn, sa vezi acesti monstri umani cum se antreneaza pentru razboaiele ce urmeaza sa le poarte in arena fumului negru din Iad. O repulsie inimaginabila ma strabate cand ii vad, cand le ascult timbrul vocal si sunt nevoit sa le admir prestanta... Totusi, samanta ce zace in mine creioneaza focul acid al Iadului in fiecare zi, dar barem eu stiu unde ma duc, nu-mi fac iluzii ca voi asculta harpele ingerilor. Am sufletul prea negru ca pentru o clipa sa visez la un loc in Gradina etern regeneratoare a Raiului...

Adevar

Du-ma Doamne in gura viermilor,

Lasa-i sa-mi alunge suferinta,

Caci de-o fi maine sa mor,

In Iad o sa cobor...