Note, stari si nevroza

Note, stari si nevroza


3 Decembrie


"...Mi-am inchinat voiosia unui senil copil al muncii si am pierdut intaietatea in ceea ce inseamna viata. Devreme, sub umbra timida a unor trandafiri amenintati de frig, ma scald in roua diminetii fara de mine. Unde sa fie maracinii franti ai serii? Unde sa fie alter-ego-ul renascut de moarte? Unde sa fie timpul mormintelor reci? Unde e omul cand sufletul ii putred si vechi? Acolo unde eternitatea intra prin efractie si sugruma vidul, ultima destinatie. Arbitrul nu e neutru, tine mereu cu tabara adversa. De ce? Pentru-ca "meciul" e aranjat iar sangele ce curge devine crusta hranitoare a somnului vesnic. Neintelegerea persista, in tonalitatea mincinoasa a firului depersonificat, fara vointa, fara cadenta, fara libertate doar constrangere in Apus. Candva sunetul prafului de arama linistea insecuritatea vietatiilor din jur, azi, in ajunul celor nenumite, esenta diabolica a umanitatii devine un crater adanc, al carui fund contine tepi manjiti de suflete pierdute. 
In graba pacatului disper,
Cu vii destine rumenite,
Iar cazanului negru ii cer, 
Clementa...
Hazardul m-a alesa fiintez institutia colosului purificator, puntea catre realitatea respinsa de superficialite, de ruginitul gand al egoismului uman. Nu voi reusi, sunt mult prea mic, insignifiant in marele design. Am vazut azi umbre, erau mari si fara chip, cu glas asurzitor si ochi desprinsi in mii de vii tentacule.  Ma tem ca susoteau prea tare. Ma tem ca le-am auzit prea clar si ma tem ca m-au vazut. Ce straniu sentiment cu aburii unui cosmar maladiv. Cuvinte ce atarna de un potir al exclusivitatii (adevarul) incearca sa supravietuiasca, in ciuda coloanei de neobrazate minciuni. Apoi urna in care cenusa mea va fi depusa as vrea sa fie dusa de acele umbre zarite in minutele unei dupa-amiezi fugitive pe malul unui furios vulcan si cu putere sa fie aruncata in lava lui, saliva Mamei Geea. Am sa las moartea insarcinata cu a mea ura nestavilita, capabila de atrocitati lirice fara egal. Totusi, vie este faptura care scrie, simte si aude sunete triste, conflictuale, renegate. 
Coasa a taiat din mine carnea,
Ura a furat cu gratie sufletul,
Punand in loc suspect setea,
De praful mortificator dar nul.
Oare?


Dialog III. 
"- Cu buzele companie, raman fara glas...
- De ce esti trist?
- Cu inima obosita raman fara puls...
- De ce nu razi?
- Cu gandul ca te mangaie alte maini suspin...
- De ce nu simti fericirea?
- Cu sufletul sfaramat ma inec in vise...
- Ce luna ametita-n placere..
- Cu ochii inchisi mi-e dor...
- Dor, de ieri, de noi?..
- Nu am uitat, cum as putea?...
- Timpul, unde e timpul?..
- Al tau sarut mi-e intiparit in trup, in sange...
- Pietre si frante ramurele atarna greu..
- Nu e tarziu...
- Nu, dar nici devreme...
- Acum, unde plasam iubirea?... 
James and Emma..."

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a