Gradina demonilor orbi
Gradina demonilor orbi
In coltul vrajilor apuse sta ura renascuta,
Cu frica sumelor demente; diavolii canta,
Despre soborul suferintei, rece si fulguita,
De durere sufocata in chinul umbrelor vii.
Un mic si intunecat adept al noptii,
Paseste-n mazga Mortii-rasare si subit,
Isi drege pulsul vocii urland pustiului,
Dezamagirea stransa de-a lungul vietii.
-De ce tu vid al cariei impulsiv-sobre,
Sa vii azi, intr-o mocirla sufleteasca,
Luandu-mi sangele din ochi, si-n lene,
Lasand in loc, un put de vise inecate?
O liniste, cu miros de rautate crunta,
Suprima glasul vapaii de Iad regurgitata,
Si intr-o clipa uitata, aprinde Focul-Abate,
Dezvirginand altarul promisiunilor desarte.
In coltul vrajilor apuse sta ura renascuta,
Cu frica sumelor demente; diavolii canta,
Despre soborul suferintei, rece si fulguita,
De durere sufocata in chinul umbrelor vii.
Un mic si intunecat adept al noptii,
Paseste-n mazga Mortii-rasare si subit,
Isi drege pulsul vocii urland pustiului,
Dezamagirea stransa de-a lungul vietii.
-De ce tu vid al cariei impulsiv-sobre,
Sa vii azi, intr-o mocirla sufleteasca,
Luandu-mi sangele din ochi, si-n lene,
Lasand in loc, un put de vise inecate?
O liniste, cu miros de rautate crunta,
Suprima glasul vapaii de Iad regurgitata,
Si intr-o clipa uitata, aprinde Focul-Abate,
Dezvirginand altarul promisiunilor desarte.
