Regasirea zorilor


Regasirea zorilor

Pierdut in tomul vietii, atins de flori moarte,
M-am revazut in tihna noptii neprogramate,
Cu, adierea unei linisti candva uitate...
Si am vazut cu ochii sufletului, devreme
In zorii gerului tandru, un chip de inger.

Pentru o clipa am simtit fluviul inimii frante,
Cum se zbate, gonind stelele mofturoase,
De pe Cerul dojenit parinteste de Soare.
Si, langa dulcele ochilor divini pesemne,
Deveneam o revelatie vie, doar gandul fugea,
La tine.

In clipele ce imi furau durerea necuvantatoare,
Descopeream, cu fiecare iz al gerului naprasnic,
Un tandru adevar solemn: scrisorile de iubire,
De penita inimii ursite-n litere fragile dar eterne,
Deveneau busola catre sentimentala mantuire.

Surprins de Timp si orele desenate de seninatate,
Mi-am croit drum din siguratate, si usor,
Fara soborul grijilor remunerate in durere si dor,
Am gasit o placere nebanuita dar sublim de dulce,
Mi-am adus aminte ca iubesc curat si neconditionat.


Comentarii

  1. Multi descoperim in cele mai imprevizibile momente ale vieti un oarecare sens al existentei noastre. Este important sa nu uitam ca orice greutate oricat de mare ar fi ea, poate fi trecuta. Poezia este intensa si revelatoare, bravo.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Open your mind!

Postări populare de pe acest blog

Find