Alaiul salbaticului


Alaiul salbaticului

Surprind in toiul noptii vulgare,
Mirajul sinelui, scara spre mine,
Ce ma-ntristeaza crunt si doare,
Sa fiu doar eu, copilul parasit,
Al unei lumi parazitare.

Am rupt gratiile eternitatii ude,
De incercat sa ma scalde-n lacrimi,
Nu poate. Trimis-am Sus, o lumanare,
Cu o firava lumina, un suflet de-ati sti,
Vesela mortii suicidale.

Din coltul intunericului ce nu piere,
Mai scrijelesc un vers cu unghiile,
Precum Arghezi incerca in inchisoare,
Sa imbine efemerul solitudinii amare,
Cu jignirea viscelara a frumusetii.

Absurdul rebel mi-a capturat fiinta,
El, spiritul mi l-a infrant, ce oroare,
Cortina cade, scaunele is goale,
Iar eu vorbesc in continuare.
Destin de animal ce urla:
„Reda-mi libertatea, Doamne!
In tanara posteritate..."
Enhance the senses.

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a