Iubirea in bule de aer rece II


Iubirea in bule de aer rece II

Simtim uneori cum viorile ascunse ale gingasiei vietii sechestreaza din departari sublimul dragostei care se apropie cu drag si pe neasteptate de sufletele noastre. Pasim, astfel, cu incredere pe nisipul prezentului, gandindu-ne ca urmatorul val aduce linistea de care avem nevoie. Desi suntem in aval, unde dormiteaza milenar multe pietre reci care ne pot taia, trebuie sa uitam de ele si sa ne bucuram de caldura Soarelui protector cu ochii inchisi grijilor, problemelor. Cu o mangaiere si un sarut furat cu pasiune intensa la lumina stelelor clarvazatoare, ne transformam fiinta in esenta pelerina a Universului darnic. Drumul destinat noua, pare a-si acoperi praful facand loc crinilor de primavara sub cantecul duios al salciei, eterna colectionara de lacrimi felurite. Cu picioarele golase, argila pamantului ne alinta simturile ducandu-ne inspre un trecut mai simplu, rustic dar invaluit de zambete si gesturi tandre. Si asa, pierduti in visele efemere ale inimii, incepem iar sa speram ca ne vom intalni sufletul pereche, chiar de ranile trecutului sugruma din cand in cand fragila sirena ce-si „seduce” soarta...
Firavi, vulnerabili si naivi dar simpli pelerini prin agitatia taioasa a societatii actuale, pastram cu grija candela iubirii aprinsa. Si o purtam cu noi, aceasta faclie obsesiva a fericirii, prin labirintul intunecat si mai putin placut al clipelor ingropate de tristete si durere. Suntem tineri, avem puterea de la Dumnezeu pentru a schita zambete sincere chiar si celor care ne fac rau. Precum adorabila pasare Phoenix, ne transformam in alinare datorita celor care apar in viata noastra la momentul potrivit, chiar de nu ii asteptam. Trenul iubirii are pasageri si fara bilete, dar asta nu inseamna ca ei nu ne pot purta spre bucuria de trai alaturi de cineva o viata intreaga. Realizam ca lucrurile mici, superficiale nu conteaza, sunt praf in vant si chiar de ceasul arata 23.59 ne uitam spre persoana care ne iubeste, zambind cu intreaga fiinta si ne oferim complet ei. Trebuie sa alegem sa pastram gradina dragostei infloritoare si cu iz de primavara. Sa nu ne temem si sa plecam capul atunci cand daunatorii apar si distrug trandafirii pe care, zilnic, cu caldura si iubire i-am ingrijit, deoarece acest sentiment va iesi biruitor. In aceea clipa cand totul va parea scapat de sub control, va aparea al doilea „ingrijitor” care tot restul vietii ne va proteja prin afectiune, compasiune, iubire si caldura, ce o vom returna insutit.
Sa iubim chiar de uneori simtim ca totul se prabuseste. Viata, sub Dirijorul suprem ne va tine departe de oameni rai si ne va imbratisa cu acel suras capabil sa ne schimbe in bine. Sper, sperati si voi, ca totul va fi bine...
Curaj

Comentarii

  1. Iubirea deschide sufletul celorlalti oameni intr-un mod natural si cred totodata extrem de usor. Sunt, si ai dreptate, oameni care nu vad iubirea, ci se cantoneaza intr-o viata fara lumina si din pacate tot ei fac rau celor care inca spera. Trebuie sa avem incredere ca pe drumul vietii noastre vom intalni aceea persoana care ne va lumina intreaga fiinta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Viata este plina de surprize placute... Cred ca desi ne suparam, intristam si pierdem in unele momente ale existentei noastre, Dumnezeu are grija de noi si ne indreapta inima spre aceea persoana care ne va aduce fericire si bucurii, periodice sau cine stie pentru toata viata. Important este, chiar si singuri fiind, sa speram ca totul va fi bine.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Open your mind!

Postări populare de pe acest blog

Maturitate

EGO