Sufletul meu


Sufletul meu

Zilnic, imi car in spate crucea,
Sufletul mi-l răpune din bruma dimineţii,
Pānā-n alaiul serii neobosite.
Si simt in fiecare clipă cum reinvie,
Focul unei dureri crescānde in inimă,
Rebotezată de Iisus, mila păcătosului.

In orele pierdute-n stele ameţitoare,
Teama mă cuprinde, pune stăpānire,
Pe intreaga mea fiinţă, dezrobindu-mi,
Spiritul de suferinţa aleatorie, vai,
Tie pocăinţă! Unde să fug Atotputernice?
De ceea ce sufletul brutal mi-l sfāşāie..
Unde să fie promisiunea māntuirii mele?

Mă scald in tinereţe dar mut is in totalitate,
Căci visele se pierd in nesfārşite iluzii efemere,
Ce-mi frāng pulsul şi sāngele mi-l fac negru.
Să port eu semnul lui Cain pe frunte?
Blestemul sorţii ce mă spānzură se vede,
In depărtări ilustre, vădit de moarte moştenite. 








Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a