Moarte iluzii


Moarte iluzii

Intr-un suras apus, misterul respira vise,
Si ma intriga lipsa pulsului dulce,
Doar raceala sufocata de-un copil brutal,
Se simte, dar nu ma tem, adorm cordial.

Ciudat? Aruncati pietrele! Zdrobiti-ma,
Caci in solitudinea mea, lin viata apune,
Si de o fi sa ruginesc, in valsul mustelor moarte,
Singurul regret ar fi: plecarea intarziata.

Ochii plecati, sufletul ars in pacate suple,
Luciferica inima fara batai, un calator,
Fara stidardul curajului de a ridica un dor,
La rangul realitatiilor zilnic invizionate,
De un nebun...

O aberatii, griji, compasiune si iubire,
Pierdut in ele, devin robul fara tara si
Fara nume, un vagabont orb, mut in
Lumea succintelor dar etern abile dureri,
De lacrimi croite-n intuneric...

dark angel

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a