Aventurile lui Anusel

Aventurile lui Anusel 

Part I. Trezirea 

„Zorii loveau cu plăcere in retina lui Anusel ce imbrăţişa cu mare drag o bucată de plăcinta cu mure, sustrasă cu mare talent de la o babă. Se uita in jurul său cu groază deoarece tocmai observase că dormise toată noaptea intr-o baltă mare cu urină veche, recentă şi proaspată. „Ce dracului viermi, am făcut aseară?” o intrebare ce se perinda in căpşorul cam gol al micului freamăt uman. După ce s-a ridicat in picioare pregătindu-se relativ de plecare, „prinţul” aleelor simţea că ii lipseşte ceva, capacitatea de a gȃndi. „Merg aşa, cu zbuciumul prostiei in cap. Hai să vedem ce se intȃmplă.” Chiar aşa, oare ce se putea intȃmpla unui tȃnăr cu aspect extra de vagabont presărat pe ici pe colo cu nuanţe de violator virgin? Aspectul lui Anusel era de-a dreptul hilar: O şapcă ruptă, albastră cu un strop de roşu pe care abia se mai vedea stema echipei Steaua, o cămaşă in stil gangsta cum poartă „negrii” albi intr-un roz boombastic mȃnjit de un galben reurinat, nişte pantaloni scurţi de blug, pătaţi intr-o parte de o bucată de ciocolată (Oare?) şi cu nişte sandale cu patrăţele verzi. 

Anusel mergea spre centrul oraşului Iaşi, lovindu-se din cȃnd in cȃnd de privirile indignate ale mai marilor orăşeni. El nu se gȃndea la impresiile răutăcioase ale mulţumii, scopul lui era să se dezmeticească. Aflat in Tȃrgu Cucu, tȃnărul parfumat cu o duhoare demnă de cartea străzii a recordurilor, trecu pe lȃngă două tinere din Africa care strȃmbaseră din nas. Reacţia lui hotărȃtă şi lipsită de orice reţinere stȃrnise un vuiet interesant de pasiuni, lucru cel puţin ciudat doar micul străjer al prafului pietonal spusese doar „Ce maimuţelor, nu vă place mirosul? Buga-buga, abia aţi coborȃt din copac şi vă deranjează propriul meu eau? Ruşine vouă drage ciocolatii frumoase, ruşine!” Un bătrȃn pe la vreo 74 de ani, imbracat intr-un costumaş de pe vremea lui Hitler reuşise să schiţeze un gest verbal infim „Băi, golan nenorocit du-te la măta cu injuriile astea rasiste! Eu, toată viaţa am luptat impotriva unor pierde vară ca tine, nazişti, dar ce ştii tu. Stai să-ţi spun eu cum....” Anusel deja se indepărtase complet de mica mulţime oribilată de neruşinarea lui. Nici pentru o clipă nu se gȃndise că spusese ceva neobişnuit, doar reacţionase la jignirea adusă lui. 

Ajungȃnd la fundaţie, in faţa Bibliotecii Centrale, Anusel se gȃndi că venise momentul să se urineze şi retrăgȃndu-se cu membrul virilităţii masculine profunde in mȃna dreaptă, privea cum jetul colorat işi găsea casa pe geamul de la British Council (unde o fată de 16 ani se holba cu ochii larg deschişi la situaţia ce ii era oferită). Treceau studenţii pe lȃngă el, cu amuzament pe buze şi lansau două-trei vorbe pe la spate suficient de incet incȃt să nu ii audă nebunul. După ce s-a uşurat complet, Anusel cu un rȃs diabolic, fugea cu o sclipire emoţionantă in ochii, spre universitate. Cu paşi repezi, obrajii imbujoraţi şi respiraţia fulguind a plăcere, Anusel intrase in măreaţa instituţie pregătit pentru un nou curs la facultatea de....” 
Anusel

Postări populare de pe acest blog

Find