Copilul inocentei

ACT 1. Oborul din spatele furtunii 

Asupra cȃmpului verde, locul mirific al florilor de mai, deliciul vizual al lumii inconjurătoare, se intindea duioşia razelor Lunii, eterna calmă. Sursa clarităţii inţelegea tonalităţiile ce frecventau culorile diverse din covorul neastȃmpărat al pămȃntului. Sub stindardul războiului care prezumtiv se arăta in cerurile de sus şi de jos, un copil lovit de patima propriei inocenţe alerga in neştiinţa iminentului răsărit pe lȃngă toate florile ce le intȃmpina. Pentru el viaţa era un cumul de emoţii pure, un adio continuu greutăţiilor, o speranţă pentru fiecare nedreptate ce i se aducea, un zȃmbet pentru fiecare lacrima ce i se provoca, o privire caldă pentru fiecare răutate care il pălmuia şi un chip care dorea onestitate şi şansa de a-şi arăta inima. Sub nucul turcoaziu care il chema pe năstruşnic de multe ori era scris pe o tabletă cele 10 aspiraţii pe care copilul le citea şi işi ghida viaţa după ele. 

„1. Iubeşte pulsul şi gȃndul sufletului căci doar el te ajută să devii un om mai bun, mai cinstit cu tine insuţi şi cu cei din jur. 

2. Nu ignora răul ce ţi se aduce căci precum o molimă va veni mereu spre tine incercȃnd bucată cu bucată să-ţi fractureze inima ci imbrăţişează-l precum un prieten pierdut deorece el nu suportă bunătatea. 

3. Nu minţi cu inima, nu minţi cu sufletul, nu minţi cu mintea, dar şlefuieşte adevărul atunci cȃnd el poate provoca rău. 

4. Adu cu tine zilnic un zȃmbet, o vorbă bună, o mȃngȃiere şi o incurajare de fiecare dată cȃnd te intȃlneşti cu cineva căci doar aşa pierdut fiind iţi vei găsi drumul. 

5. Iubeşte clar, iubeşte atent, iubeşte cu inima deschisă, iubeşte fără menajamente, iubeşte cu pasiune, iubeşte incet doar iubeşte căci aşa vei fi iubit de ceilalţi oameni.  

6. Nu te feri de intuneric deoarece mereu Dumnezeu te va proteja de răul care pȃndeşte neobosit la colţul fiecărui gȃnd, pas, şoaptă sau plimbare. 

7. Nu fugi de dezamăgiri, deziluzii, regrete sau eşecuri, ele vor fi testul omeniei tale, cu grijă şi calm vei trece peste ele. 

8. Mȃngȃie fiecare moment fericit pe care viaţa ţi-l oferă şi adu-ţi aminte de ele atunci cȃnd aşternutul fricii te va acoperi. 

9. Hrăneşte-ţi zilnic visele, aspiraţiile, ţelurile căci doar ele vor fi calmul pentru ziua de mȃine. 

10. Nu lăsa teama altora să te atingă, nu lăsa minciunile altora să te corupă, nu lăsa lipsa de igienă mentală a altora să te infecteze, nu lăsa ghidul „zăhărelului” să-ţi mănȃnce inima, fii puternic.”

Secundele se scurgeau, lacrimile cerului acopereau lunca mirifică a florilor ce se inchideau in ele protejȃndu-se cu greutate de răcoarea fluidă care le lovea. Copilul nu se oprea din alergat pentru el cerul in mărinimia lui ii oferea licoarea vieţii respirȃnd cu drag aburii speranţei. Ferit de grijile morţii, departe de bătăile inimii dar aproape de esenţa lor in totalitate, copilul continua să alerge prin curtea viselor. Furtuna răgea in adȃncul Universului, dar el işi păstra fragezimea singurul fir de calm. Ii plăcea să creadă că avea un statut special deoarece işi cultiva onoarea de a fi om cu el şi cu ceilalţi insă pe măsura ce creştea era privit drept slab, naiv, visător. Totuşi spera in misterul vieţii şi in puterea acestuia de a-i oferi şansa de a-şi impărtăşi inima cu cei care doreau cu drag să o primească. 

Adevarul