ACT IV. Mugurii primatului divin


ACT IV. Mugurii primatului divin

Amintiri şi legături paternale, criza identităţii prin care trece omul, soborul cultului uitat precum şi adierea prea puţin onestului „Domne ajută” reprezintă mugurii alintaţi ai umanităţii de azi creată din ruinele unui ieri perimat. Moralitatea credinţei oarbe desprinde omul de propriile create probleme, alungȃndu-l de lȃngă mȃngȃierea reală a divinităţii. Mergȃnd cu capul sus, incredinţaţi complet in privirea translucidă a invăţăturilor religioase părinteşti, mulţi oameni (mai ales tinerii) se pierd in respectarea oarbă a unor „obligaţii” ritualice lipsite de fundamentul doctrinar profund. Menirea predicilor, luminarea interioara şi aprinderea in sufletul omului a flăcării către salvare, a ruginit datorită trendurilor propuse de mass-media. Destinul prinde aripi atunci cȃnd ingerii Celui de Sus ajung să ne cuprindă visele, activităţiile zilnice, cruciada activă impotriva influenţelor ce ne pot duce spre infăptuirea unor lucruri mai puţin morale. 

Recent, am fost martorul unui eveniment inedit, un tȃnăr (după infăţişare cam in jurul a unor 18 fragezi anişori) incerca să pară interesant lăudȃndu-se domnişoarei care-l insoţea că el era ateu dar credea in Dumnezeu. Mi se pare tristă această lipsă de cultură in ceea ce priveşte suprafaţa superficială a religiilor lumii. Totuşi este normal să vedem tinerii romȃni cum nu cunosc nici măcar o fărȃmă din inţelepciunea altor religii in condiţiile in care la religie ei pot lua un 10 dacă ştiu Crezul sau Tatăl nostru. Nu văd nimic rău in a ştii aceste rugăciuni, creştin fiind, cred că este esenţial să rosteşti cuvintele corecte către Lordul Creaţiei, insă atunci cȃnd materia se numeşte religie asta implică studiul religiilor nu doar a celei ortodoxe. Aţi putea spune că există in manualele de religie noţiuni despre buddhism, jainism sau daoism insă trebuie să vă spun că ele sunt trecute drept opţionale iar conform instrucţiunilor primite de la cei mari (BOR) 89% nu se predau. Din perspectiva creştinismului o privire holistică, a unui dialog deschis cu reprezentanţi altor doctrine poate aduce cu sine o anatemă clară şi irevocabilă. O lipsă de viziune, o izolare ingrijorătoare vizavi de invăţăturile celorlalte căi către divin, această situaţie există in ciuda faptului că rădăcina celor trei mari religii ale globului: iudaism, crestinism şi islam, este aceeaşi. 

Comuniunea directă cu Dumnezeu ocupă un loc secundar deoarece se presupune că intermediarul Bisericii deţine aceea taină (in ciuda faptului că omul din spatele sutanei afişează un comportament moral deplorabil) indispensabilă mȃntuirii. Nu aş vrea totuşi să generalizez deoarece sunt o mulţime de preoţi, calugări care au o viziune clară despre divinitate, despre Sfȃntul Duh şi ceea ce Dumnezeu oferă zilnic prin oblăduirea lui. Consider, iar actele oferite de media sunt elocvente, că numărul acestor adevăraţi propăvăduitori ai credinţei sunt mult prea puţini pentru o societate aflată in derivă din punct de vedere spiritual. Dificultatea care apare atunci cȃnd tratezi un subiect legat de religie este cu siguranţă caracterul intim, strict personal al căii către Dumnezeu. Viziunea credinciosului, interpretarea sa asupra Bibliei şi asupra cărţilor fundamentale scrise de oameni importanţi ai Bisericii din trecut este unică in crez şi inţelepciune. Cu toţii sunt miei in umbra ce se intinde cu repeziciune deasupra umanităţii insă lacrimile cereşti vor fi cele care ne vor elibera spre mormȃntul mȃntuirii. 

„Din moartea trupului, seiful maliţiozităţii pure,
Sufletul se va muta in grădina luminii divine,
Cu omul prins in nemurire.” 

In suflet

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a