Miere de libertine vointe
Miere de libertine voinţe
Mergȃnd sub protecţia divină pe cărările superficiale ale vieţii, observ cu plăcere cum adevărul iese la suprafaţă de sub minciunelele prăfuite. Vȃntul aduce cu sine inocenţa fulgului de nea inconjurȃnd candid idealul de mȃine. De multe ori m-am intrebat de ce omul intreţine acest instinct nociv, de a minţi drept o calitate indescriptibilă şi la loc de onoare. Să nu vă inchipuiţi că am găsit vrun răspuns aproape de un adevăr relativ logic, mare păcat. Totuşi printr-o ardoare si ambiţie nestăvilită de preceptele mistic-prosteşti ce caracterizează mincinosul am vrut să incerc o scurtă deconstrucţie a procesului in sine, poate in condiţii de inspiraţie chiar să inţeleg unele motive ascunse. Cum să incepi să descrii un om care are o mască atent conturată, capabilă să respingă orice eventual atac asupra integrităţii sale? Cum să deconspiri valenţele aparent indestructibile ale unui om care in deplinătatea capacităţiilor sale intelectuale construieşte scenarii extinse pentru a-şi menţine vie iluzia sa? Cum treci peste impactul „adevărului” creat de mincions, care il are asupra ta? Consider că aceste intrebări reprezintă un punct de plecare sănătos atunci cȃnd tratezi un subiect atȃt de delicat precum subtilităţiile minciunii şi neobrăzarea mincinosului.
Din masca creionată pȃnă la cel mai mic detaliu, mincinosul poate evolua spre culmile iluziilor care se hrănesc cu indiferenţa şi/sau răutatea fiinţei umane. O grotă adȃncă care naşte puieţi de plumb, mărginită cu regrete şi aspiraţii cutremurător de parşive, acesta este atelierul mental unde masca minciunii este făurită. Enigme in intuneric.. De ce oare adevărul aparţine acum derizoriului accentuat? Tind să cred că jungla societăţii romȃneşti intreţine un fals pragmatism care cauţionează nevoia de a minţi constant, in oarecare măsură activitatea este la fel de comună precum respiraţia. O constatare tristă şi pȃnă la anumite extensii temporale chiar deprimantă. Cu mare efort şi adevărate valuri de străduinţă asiduă această oribilă mască poate fi răpusă cu succes şi inlocuită de o variantă apropiată de adevăr.
In prezent este cu adevărat dificil să nu fi afectat de notorietatea peiorativă a minciunilor lansate cu nesimţire de majoritatea persoanelor cu care interacţionezi, scopul rămȃne vital pentru ei. In circumstanţe diferite omul mincinos se transformă complet pentru a se bucura de o atenţie extinsă pentru o perioadă limitată de timp, ţesȃnd o plasă de minciunele prinzȃndu-şi prada bucurȃndu-se de ea apoi arucȃndu-o cu o scȃrbă slinoasă intr-un adevăr monstruos. Impactul miniciunii este imens asupra noastră, mai ales că suntem oameni cu sentimente unii trăiesc emotiile diferit (mai „slabi” după cum unii imbelici ar spune) mai intens. Important este să ştim cum să gestionam momentul „after” şi să ne controlăm deziluziile, să mergem cu capul sus şi privirea caldă indreptată spre singura consolare ce ne este oferită pe această planetă, Dumnezeu. Vorba lui Adrian Marino mereu suntem singuri, nimeni nu ne va oferi o vorbă bună atunci cȃnd avem nevoie, nimeni nu ne va alina sufletul cȃnd suferă, motiv pentru care eu cred că omul nu poate da dovadă de incredere nici dacă vrea.
In esenţă eu urăsc minciuna in toată structura ei din păcate este o boală atȃt de nocivă incȃt imi este greu să cred că poate fi tratată. De altfel cum in societatea noastră mai mult de 80% din oameni sunt falşi, minciuna cu siguranţă va rezista, va evolua apărȃndu-se de copiii care incă apreciază valenţele adevărului. Ii felicit din toată inima pe acei oameni care se menţin pe poziţii şi işi conduc viaţa după principiul onestităţii. Restul, să fiţi sănătoşi in malaria voastră verbală cu minciuna etern companie docilă.
 |
