Vartejul inimii
Vȃrtejul inimii
Sub clarul cascadei de azur număr picăturile clipei,
Si imbrăţişat de vistieria pasiunii adun praful divin.
La firul remuşcărilor contemplative pesemne milei,
Ii revine demnitatea de a-mi inmȃna floarea de dafin.
Străfulgerea din ochii tăi limpezi, in profunzimea laptelui,
Imi apare precum un vis in minte, eliberȃndu-mi simţurile.
Alintul tău suspină atunci cȃnd dorul intervine, dar fiicele,
Inimii mele adorm mȃngȃiate de respiraţia caldă a sufletului.
Am gȃndul la tine, am inima incătuşată de bunătatea ta,
Si văd cum firele de aur ne leagă de un destin uns in iubire.
La marginea ultimei priviri, adulmec farmecul ce mă alinta,
Sub cascada emoţiilor activ neliniştite, reprimate in orbire.
Cristalinul cafeniu al pasiunii ce ţi-o port cu drag crescȃnd,
Imi liberează datinile demult uitate şi in plăcere reoneroasă,
Adorm cu inima privind spre chipul tău. Liber, atent voind,
Dulceaţa buzelor, imbrac viitorul sentimentelor croite in vatră.
drag, Blu |