Whispers in the dark

ACT IV. Mugurii primatului divin A mintiri şi legături paternale, criza identităţii prin care trece omul, soborul cultului uitat precum şi adierea prea puţin onestului „Domne ajută” reprezintă mugurii alintaţi ai umanităţii de azi creată din ruinele unui ieri perimat. Moralitatea credinţei oarbe desprinde omul de propriile create probleme, alung ȃ ndu-l de l ȃ ngă m ȃ ng ȃ ierea reală a divinităţii. Merg ȃ nd cu capul sus, incredinţaţi complet in privirea translucidă a invăţăturilor religioase părinteşti, mulţi oameni (mai ales tinerii) se pierd in respectarea oarbă a unor „obligaţii” ritualice lipsite de fundamentul doctrinar profund. Menirea predicilor, luminarea interioara şi aprinderea in sufletul omului a flăcării către salvare, a ruginit datorită trendurilor propuse de mass-media. Destinul prinde aripi atunci c ȃ nd ingerii Celui de Sus ajung să ne cuprindă visele, activităţiile zilnice, cruciada activă impotriva influenţelor ce ne pot duce spre infăptuirea unor lucruri mai ...

Dragii de ei , rapusi de timp “Delirul parea realitate, iar mintea lui David nu reusea sa inteleaga in profunziume momentul exclusive pe care Moartea il oferea. Scepticismul din ultima vreme, greutatiile vietii cu care s-a confruntat pana in acel moment, puteau reprezenta un raspuns pentru dilema sa, insa totusi nu era convins. Oare isi pierdea mintile? Parea sa fie singura intrebare care ii oferea un ecou recurrent intr-o minte zbuciumata de ororile unui razboi sangeros. Copacul ce ii oferea sprijin, parea ca il imbratiseaza cu cu crengi ce se lasasera in jos parca incercand sa atinga crengutele ce il acopereau pe David. Frigul inca persista dar vantul se oprise. Noaptea in contextual prezentei Mortii in fata lui David parea mai primitoare, mai calda si mai putin infricosatoare. Umbra sa ii era singurul aliat intr-un moment crucial al vietii sale, apropierea drumului catre absolut. - Imi poti explica in ce consta “jobul” tau? Adica exista atatea zvonuri, ai atatea chipuri si obse...

Dragul de el, de necunoscut        Momentul senintatii trecuse, numele nu fusese rostit iar soldatul imbatat de frigurile mortii ce din ce in ce mai puternic puneau stapanire pe acesta, incepea sa piarda contactul cu realitatea. Cu mare greutate reusea sa mai tina deschisi ochii iar mintea parea sa gandeasca doar din inertie. Insa pe masura ce puterile trupului il paraseau cu fiecare minut ce trecea, sufletul se bucura din interiorulul lui sa iasa sis a i-a calea eternului. Se mai uita la rana, sangele inca curgea iar patura verde ce o pusese pe el ca sa se incalzeasca isi pierdea din intensitate. Printr-un efort neomenesc isi pune cateva frunze si muschi ce era langa copac pe el, intr-o incercare puerile de a se incalzi mai bine. -Nu o sa te incalzesti asa. Unde ai auzit tu de puterea miraculoasa a ierburilor ce te pot incalzi? radea ironic si cu rautate o umbra ce se facea vizibila din intunericul ce il inconjura pe soldat. - Cine esti?...

 Cruci miruite Privesc in sus si cerul imi dezmiarda gandul, M-alint fugind prin nori visand ziua de maine, Obor de plaiuri contempland pasiv regresul, In care ieri ma regaseam si azi vesnic ma pierd. Un tun se-aude in departare, in prafuri simt, Muzica destinului ce piere. De ce tot eu? E singura intrebare, pe care zilnic Lui i-o pun, Raspunsul progresiv e-n asteptare, nu. O cruce imi sopteste, dune de miraj si alinare, Subiectul nu sunt eu ci libera schimbare. Cosmarul tinde spre sublime noi pasaje, Prevad decorul ce inhata ultima suflare, Si tresarind in colturile vietii ma vad mare, Gigant intre copii discret doresc sa fug in zare. Desi destinul pare a descrie unica scapare, Perfidul loc al umbrei grotesc arunca lenea, Sa-mi franga spiritul, lovind din departare, Nelinistit scufund in suflet vesnica speranta, Ce gratie Domnului divin, aprinde o lumanare, Iar frigul sumbru al Iadului respingea caldura. Colindand firav prin falnic...