Cruci miruite
Cruci miruite
Privesc in sus si cerul imi dezmiarda gandul,
M-alint fugind prin nori visand ziua de maine,
Obor de plaiuri contempland pasiv regresul,
In care ieri ma regaseam si azi vesnic ma pierd.
Un tun se-aude in departare, in prafuri simt,
Muzica destinului ce piere. De ce tot eu?
E singura intrebare, pe care zilnic Lui i-o pun,
Raspunsul progresiv e-n asteptare, nu.
O cruce imi sopteste, dune de miraj si alinare,
Subiectul nu sunt eu ci libera schimbare.
Cosmarul tinde spre sublime noi pasaje,
Prevad decorul ce inhata ultima suflare,
Si tresarind in colturile vietii ma vad mare,
Gigant intre copii discret doresc sa fug in zare.
Desi destinul pare a descrie unica scapare,
Perfidul loc al umbrei grotesc arunca lenea,
Sa-mi franga spiritul, lovind din departare,
Nelinistit scufund in suflet vesnica speranta,
Ce gratie Domnului divin, aprinde o lumanare,
Iar frigul sumbru al Iadului respingea caldura.
Colindand firav prin falnicele mele doruri, stau,
Si suflul visului permite totala mea rebotezare,
Deplin si doritor de viata, ma sustrag rebel cu-o rana,
Inca suav deschisa, pastorind crezul meu in tine,
Naiv, eu singur voi gasi drumul spre mantuire.
Aroga-mi un moment sa-ti cant o serenada,
Mimind o vesnica amintire, cu sangele ce curge,
Cand Tu ai regasit in noi o veche promisiune,
Sa reinviem cu stil si falnica ardoare, Timpul,
Sub o corida de suspine departate ce ieri mureau.
