Zorii zilei de arama
Zorii zilei de arama
Zilnic platesc un prêt mai grav decat durerea,
Sa port in piept a ta nemeritata ura, Doamne,
Din fundul inimii un monstru cheama razbunare,
Si ea tot sta, departe lung pierduta-n zare.
De drag, de dor, ma las condus de a ta alinare,
Caci o memorie ca o umbra m-atinge apoi moare,
Iar eu un suflet neclintit de sumbra dezmierdare,
Astept iar zorii unei ploii, in ritmuri de chitara.
Rugina unui sunet si groaza unui ros de molii zambet,
Ce ai lasat in urma cand praful fugii tale inca respira,
Mjreajele iubirii lin se disipau, iar lacrimi rodeau crunt,
Un suflet trist si palid sortit sa-si duca lanturile in casa.
Cartuse de tigara, sarace dezrobite te striga, vino,
Neant cheama-ti odrasla si orele pierdute langa mine.
Nu dau destinului cuvinte in inima vesnic sa colinde,
Acum timpul decide iubirea daca minte sau revine.
Caraus in taine ma ascund in colturi cu alaiuri triste,
Nu vreau acum sa vad visul unui trandafir ce plange,
Pierdut in negurile timpului ce renegat nu te aude,
Stins sta si suspina, Abisul vietii divine ii surande.
