Whispers in the dark

 " Dulce miere, tandra Luna " Ma napadesc confuzii, In hora cu deziluzii, Marcand zambete-mori, Ale inimii subtile comori. Si printre imbratisari nori, Zboara fluturii iubirii, Iar timpul sta pentru amandoi, In coltul amintirilor moi. Frunzele cad, inca-i devreme, Trupuri golase, buze de puls, A venit timpul, m-am dus, Sub picuri de crude nevoi, Spre cel mai indepartat Apus. Oricum n-ai intelege graiul ros De sarutari- pasiune … Si unde esti, tu muza neintalnita, Oare te ascunzi in vai nocturne? La casa “Dulce miere, tandra Luna”, (O vei vedea pe ale mele buze, Unde gasesti a inimii pofte, Unse-n ambrozie,) Voi fi cu flori dospite-n fericire, Asteptandu-te... wait for me

A du-ţi aminte Ai venit, in dimineaţa unei inimi, Şi ai rămas după-amiaza iubirii, Adormind cu mine in roua serii, Imbrăcată in graţia celor ursite. Şi ţi-am scris numele in stele, Cu pana fulguită a prezentului, Colorānd cu speranţe neobosite, Desenul unui viitor, un mult dorit: Noi… Dorul cre ș te-n vatra sufletului, Şi somnul nu respiră lini ș te, Doar inima ta blāndă, in depărtare, Se-ascunde prin alte căi, Fără pic din mine… Uneori te văd in felurite umbre, Rād apoi mă-ntristez, pesemne Ochii mei nu se ating de nici o alinare, Cānd dispari deodată ș i pe furi ș apare, Tristetea… Şi nu e teorie, doar grai de inimă, Ce prin cuvinte scrise de-o mānă, A minţii, incearcă a ș a cum poate, Să te-aducă aproape de-o iubire, Ce ţi-o port din clipa in care Buzele noastre s-au intālnit… there

Hello love G raiul dragostei adev ă rate nu obose ș te niciodat ă , poart ă in fiecare liter ă c ă ldura inimii ș i formeaz ă mereu c ā te o fr ā ntur ă din suflet in speran ţ a c ă la un moment dat acel tot unitar va fi complet. Uneori este dificil s ă te a ș ezi jos ș i s ă te pierzi in propriile g ā nduri dac ă acest nobil sentiment ș i-a pus amprenta pe tot ceea ce e ș ti. Ş i uite a ș a, vine aceea clip ă in care realizezi c ă nu i ţ i mai dore ș ti binele doar ţ ie ci ș i altei persoane. Sim ţ i o alinare sufleteasc ă ș i o lini ș te ce timid dar sigur cre ș te oferindu- ţ i o siguran ţă in ceea ce te prive ș te ș i in ceea ce urmeaz ă s ă vin ă . Incepi s ă te g ā nde ș ti c ā t de norocos e ș ti c ă ea a ales s ă - ţ i ofere acel s ă rut ce se transpune din vis in realitate cu fiecare tremor inocent al buzelor. De ce eu? O intrebare bun ă care se perid ă precum un pelerin orb in mintea lucid ă ș i alert ă . Te vezi al ă turi de altcineva in reflec ţ ia ...

De duh, nimic Sub picaturile somnambule ale ochilor, Deschid cartea sufletului machiat, In culori de plastic, groapa Zorilor, Si vad, cu ochii inimii destinul furat. Visele se leagana cu sperantele sublim, Impinse de vantul racoritor,  ce oroare! Cerul dispare, Soarele se supune lin, Iadului de inox, cazanul frantelor ore. Timbrul vocii rasare-n lucide regrete, Si cum dezamagirea creste, inima piere, Ascunsa intr-un morman de cadavre, Rupte din basme-cosmar fara poveste. O noua zi, cu multe zambete false, Respira in corzi de vioara angelica, Si de pe piscul siguratatii far’ de lumina, Privesc jos, te simt intr-o nemuritoare Iubire si sar, prinde-ma! De nu, mor in agonie...

Diavole sc sub plapuma unor zambete am furat dulceata, si am pa strat-o intr-o vina imparta sita-n doi, Inima tre sarind dea supra  stolului buzelor moi, Fara rugina putrezita a ceea ce era candva frant.  sub caldura ochilor imparta siti in  somn, devin un cavaler timid , creat de o pa siune, De sprin sa intr-un loc a scun s doar un camin, se con struie ste dintr-o amintire delicata-n fericire.  sub putrefactia ce era  sa fie  streangul unei veri, de schid poarta Raiului, convin s de vraja adevarului, Revelat de patima pul sului comun. Rumenite,  Inimi  se une sc, devenind re spiratia iubirii recreate.  sub rugina coro siva a minciunilor morbide-n grota, viermii ochilor unui trecut grote sc  si diavole sc, Pale sc acum in a lor jegoa sa indiferenta ignoranta, In fata luminii, in fata unui  sura s  sincer  si omene sc.  sub frante aripi, re spir praful inimii uci se , si tot arunc ble steme lite...

D intr-un puls M-ai invatat cum sa respir iubire, Si mi-ai adus briza reala, prima in fericirie. Cobor, timid cu inima deschisa, visul vietii, In fata duiosiei tale ce mangaie un noi. Mi-ai aratat tandretea simpla de a fi, Doar un copil pierdut in campul primaverii, Eterne, miresmatica cu chipul tau de mai, Iubind un colt din inimi regasit in Rai. M-ai ocrotit cu neincetare, grija oferita, O simt in vene, in fiinta mea adanca, tu, Esti raza florilor de mai, linul din bruma, Deschid clipa, cu inima batand continuu. Mi-ai adus sclipirea sincera a iubirii, Fara sa vrei in mine ai sadit podoaba vietii, Cea mai draga surprinzatoare emotie, Al nostru zbor spre norii inimii depline. Ma vezi? Da, te simt!

Avem voie să visam    In mii de culori diverse care sfideaz ă brutala gravitaţie cu delicateţe inegalabilă, işi face timid apariţia micuţa faptură: visul. Un drum mirific ce cu mare drag işi deschide cărările ascunse către indeplinirea unor aspiraţii subit descoperite şi etern clasificate sub promisiuni divine. Astăzi, in acest coşmar derizoriu şi repetabil, devine din ce in ce mai dificil să-ţi aşterni valul gȃndurilor debutante in strada perversă a lipsei de creativitate. In mii de zȃmbete candide ce luminează orice persoană posomorȃtă şi etern stresate de imuabilitatea simplităţii se strecoară acestă creatură subredă ce progresiv atentează la supravieţuirea proprie. Greu de imaginat ca visul in complexitatea sa pozitivă şi recreativ oportună să intȃmpine greutăţi morbide in condiţiile in care puritatea şi inocenţa sentimentului ar trebui să infrunte cu succes orice obstacol indiferent de provenienţa sau caracteriscile lui.     Mă uimesc şi mă inf...