Tarziul lamentat
Draga de ea
"In padurea ce nu se mai termina si care adapostea tot felul de sunete teribil de infricosatoare ce l-ar fi facut si pe cel mai curojos barbat din lume sa ii tremure chilotii de frica se gasea un tanar soldat ranit ascuns in spatele unui copac batran. Baiatul isi tragea cu greu rasuflarea, sangele din mana dreapta ii curgea cu spor iar puterile tineretii cu fiecare minut ce trecea il paraseau. Timpul parea ca sta pe loc, copacul pe care se sprijinea ii conferea un adapost suficient de puternic sub care putea sa contempleze in liniste ultimele momente ale vietii sale scurse prea repede.
-Eh, am ajuns si aici. Oricum speranta mea nu era sa mor acasa, aici in spatele frontului in mijlocul codrului voi putea sa ma pierd in ganduri si sa primesc cea mai inalta distinctie posibila, accederea in absolut. isi spunea el voce domoala, in timp ce cu mana stanga mai verifica rana, parca verifica cum se scurgea nisipul din clepsidra calculandu-si astfel minutele.ramase.
-Lumea tot spunea ca in ultimele momente ale vietii, iti retraiesti clipele cele mai importante, ce vrajeala ieftina. Acum inteleg si eu de ce bunicul imi spunea ca viata nu are finalitatea dorita suflet caci acesta nu pierde timpul retraindu-si trecutul ce merge mai departe spre Absolut. Of si bunicul meu, ce tare dor imi e de el, de sfaturile bune pe care le-am primit si pentru cele neprimite din cauza timiditatii exacerbate in fata unui om impunator. Da, da ce placut este sa vorbesti singur, cel mai mare avantaj in situatia mea actuala este ca nimeni nu ma poate contrazice.
Gandurile ii se insiruiau in minte unul cate unul intr-o liniste sumbra, cu fosnete ciudat si inspamaintatoare dar care paleau in fata aparentei protectii ce o oferea batranul stejar. Contempland majoritatea evenimentelor prin care trecuse in cei 23 de anisori pe care ii avea, actiune ce era constant acompaniata si de mici strigate de durere cauzata de rana de la mana, ajunge la motivul pentru care el era cu un pas in neat si cu unul in prezentul temporal.
-Trebuia sa ii spun, macar atat as fi putu face, trebuia sa stie, trebuia..trebuia.. si doua lacrimi i se prelingeau pe obrazul drept. Acum poate ca o ceream de nevasta si faceam planuri marete pentru o familie ce ne-ar fi adus multe bucurii dar si necauzuri, ca doar una fara alta nu vine niciodata. Si ce copii, ce fete frumoase aveam, o Elena si o Diana, moderne Venus din singele meu care mi-ar fi adus zilnic motive de mandrie paternala. Dar nu i-am zis si totul a devenit un vis. Se uita zilnic la mine si ma vedea cum cu subinteles ii studiam sufletul si totusi ochii ei vedea in umbra mea doar o datorie de prietena ce imi zdruncina inima de fiecare data cand imi zicea buna. Auuu, gatu mamii ei de mana, ce durere nenorocita, daca as mai fi avut cutitul cu mine te-as fi taiat si m-as fi uitat la tine cum mori inaintea mea.
Se uita la picioare, bocancii erau plini cu noroi, sireturile demult nu se mai vedeau, pantalonii erau rupti in ambele parti si il mira faptul ca nu era in curul gol. Un somn adanc ii batea la ochi dar refuza sa cada in capcana si de la brau scoate mandra o un mic pachet invaluit in staniol ce in momentul greu in care se regasea ii stipula gura sa saliveze pentru o ultima oara. Usor pune pachetul in poala si cu grija de parca urma sa dezamorseze o bomba desfacu staniolul de o parte si de alta. In interiorul acestei micii placeri lumesti sa gasea o bucatica de branza de maxm 3 guri complete, doua foii de ceapa verde si o bucata de paine un pic veche dar ce parea senzational de delicioasa. Manca cu spor si placere, iar rana parca raspundea in consecinta lasandui ragaza sa savureze hrana ce devenea din ce in ce mai mult spirituala decat lumeasca. Termina lua o gura de apa si isi relua exercitiul mental de reconversie a gandurilor intr-o poveste ce putea sa ii aduca linistea pe care o cauta. Aducandu-si aminte iar de ea, se cufunda in ultimul vis treaz ce il facea sa se uite intr-o oglinda ce il facea sa para din ce in ce mai lamentabil in proprii ochi. Numele ei ii rasuna ca un ecou recurent in cap si desi ezita sa ii zica numele, macar in acest ultime moment sa ii zica cat de mult o iubea, gura ii se deschise, limba era pregatita iar pana si batranul copac parea ca trage cu urechea sa inteleaga cat mai bine.
-In bratele mele ude si pline cu sange, daca as putea mi-as arunca pe fereastra un an pentru a-ti arata iubire adevarata si ce tot ceea ce simt pentru tine draga mea..."
