Whispers in the dark

Nesemnat Tragicomedia vietii a inceput cu primul gand furat de un sentiment neloial, ce s-a ascuns in suflet precum un parazit fascist. Lista obligatorie, cu lucrurile nedemne de atins intr-o societate manjita de false valori si putoare stridenta, devine din ce in ce mai lunga. Intr-un holocaust al constiintei, instinctul de supravietuire se darama in fata ciorilor prezente in viata de zi cu zi. Timpul devine o relicva, orele se ascund in tufisul mort al sufletelor virgine, neatinse de cultul clubului sau “magia” bronzului nealterat de razele ultraviolet ale desartaciunii. Se dezvolta o neputinta derizorie, lipsita de o plasa de siguranta, in vuietul plans al furtunii ce macina inima. Ne intarim statutul de prizonieri eterni intr-o tentativa larga de suicid visceral iar viata ne scapa printre degete, precum nisipul nemuritor al mantuirii. Pierduti, ne punem increderea in oameni, investim sentimente si emotii profunde, lasandu-ne prada vulturilor. Raceala atinge sufletul si pe...

Armistiţiu cu 23 de anii C u regret şi ruşine vă anunţ că luni, 11 iulie, implinesc onorabila v ȃ rstă de 23 de ani, o succesiune de luni impreunate de care zilnic mi-e dor. Odată cu ceva timp in urmă, alergam cu inima deschisă pe terenul verde de la Targovişte şi ochii imi sclipeau de fiecare dată c ȃ nd vedeam mingea că vine spre mine, acum drumul este altul, destinaţia total schimbată, oameni diferiti, merg spre bine, cred cu tărie. Totuşi, nostalgia răm ȃ ne, şi acum imi apare in minte parcul Chindia atunci c ȃ nd trebuia să alerg cu colegii mei, baieţi de nota 10, şi mă durea in dreapta, in st ȃ nga corpului dar „trăgeam” de mine pentru a scoate timpul impus. Vremuri cu adevărat năstruşnice cu int ȃ mplări hazlii pe care o să le preţuiesc toată viaţa, frumos păstrate intr-o cutiuţă a amintirilor vii, eterne. De trecutul emoţional nu cred că se cuvine să vorbesc deoarece aş intra intr-o vie ceartă cu mine insumi iar scopul acetei postări nu este acesta. A fost, a trecut, acum prez...

     Gandul iubirii         O, dulce drag st ă p ȃ n al viselor ce m ă testezi la fiecare pas, arat ă -mi versul cel perfect f ă r ă de care nu pot arunca vraja delirant ă asupra dragostei ce m ă supune la urzirea viciilor. In brut ă ria vie ţ ii c ă ldura efemer ă a iubirii bate timid in inimile celor care au curajul s ă -i r ă spund ă . Triste ţ ea ş i calvarul sufletului chinuit de cicatriciile unei vechi ş i adormite contempl ă ri pare c ă i ş i pierde din intensitate c ȃ nd este inconjurat ă de simplitatea sentimentului etern iubirea. O, ce subiect, ce cumul calm de st ă ri m ă cuprind c ȃ nd valul stigmatizat al pl ă cerii unui pierdut timp se arat ă in chipurile trec ă toare ale unor drage suple siluete. Lumina pare s ă devin ă compania perfect ă a atemporalit ăţ ii durerii de a fi iubit candva ş i de a iubi in viitor. Ce dualitate magnific ă , ce grotesc admirabil spectacol c ȃ nd col ţ ii ascu ţ i ţ i ai dr...

Monopolul singuratatii „ Tortura intunericului apasa din ce in ce mai greu pe umerii lasati ai lui Dragomir, ce isi pierduse complet speranta in puterile sale vindecatoare. Uitandu-se cu atentie la privelistea macabra ce ii provoca o repulsie interioara nemaintalnita pana in acel moment in viata lui, un of prelung si sincer ii scapa printre dinti. Il dureau toate, fiecare muschi din corp, fiecare fir de par striga din rasputeri eliberare iar mintea renuntase demult la acest deziderat ce parea din ce in ce mai mult o iluzie. Gandurile lui Dragomir nu mai aveau sens, avea nevoie de logica si de ratiune caci situatia in care se afla nu era tocmai usoara iar optiunile nu erau multe. Dar ce sa faca, care era solutia? Nimic nu parea a fi plauzibil, toate variantele erau etichetate drept proaste iar orice incercare de le pune in aplicare pareau puerile. Se uita la tavanul casei, monoton. Indreapta timid privirea catre geam, nimic interesant. Cu furie isi canalizeaza ochii catre usa de la i...

Dragul de el si sunetele eternitatii „Sunetele gloantelor ce pareau estompate definitiv incepeau sa rupa perdeaua linistii din jurul lui David. Noaptea parea si ea ceva mai ostila trimitand un aer rece in jurul tanarului ce era mai afectat de noua problema ce ii disturba ultima suflare. Se uita in sus apoi spre interlocutorul sau zambea timid uitandu-se aparent ingrijorat la ceas. Crengile si frunzele ce pana nu demult ii confereau un pic de caldura acum il deranjau, provocandu-i zgarieturi iritante. Haina ii parea grea, mana ranita il mai supara dar nu la fel de mult ca inainte, se obisnuise cu durerea. Astepta un raspuns de la Moarte, la fel de important ca momentul prin care el urma sa treaca. Teama il parasise, era acum impacat cu ideea ca urma sa paraseasca lumea ce ii adapostise fiinta timp de 25 de ani, grei sau frumosi, sincer pentru el nici nu mai conta. - O lege nescrisa? Totusi nu as vrea sa intru in eternitate cu sufletul manjit de pacat. Eu nu am fost tocmai Maica T...

Draga de ea "In padurea ce nu se mai termina si care adapostea tot felul de sunete teribil de infricosatoare ce l-ar fi facut si pe cel mai curojos barbat din lume sa ii tremure chilotii de frica se gasea un tanar soldat ranit ascuns in spatele unui copac batran. Baiatul isi tragea cu greu rasuflarea, sangele din mana dreapta ii curgea cu spor iar puterile tineretii cu fiecare minut ce trecea il paraseau. Timpul parea ca sta pe loc, copacul pe care se sprijinea ii conferea un adapost suficient de puternic sub care putea sa contempleze in liniste ultimele momente ale vietii sale scurse prea repede. -Eh, am ajuns si aici. Oricum speranta mea nu era sa mor acasa, aici in spatele frontului in mijlocul codrului voi putea sa ma pierd in ganduri si sa primesc cea mai inalta distinctie posibila, accederea in absolut. isi spunea el voce domoala, in timp ce cu mana stanga mai verifica rana, parca verifica cum se scurgea nisipul din clepsidra calculandu-si astfel minutele.ramase. ...

 Cruci miruite Privesc in sus si cerul imi dezmiarda gandul, M-alint fugind prin nori visand ziua de maine, Obor de plaiuri contempland pasiv regresul, In care ieri ma regaseam si azi vesnic ma pierd. Un tun se-aude in departare, in prafuri simt, Muzica destinului ce piere. De ce tot eu? E singura intrebare, pe care zilnic Lui i-o pun, Raspunsul progresiv e-n asteptare, nu. O cruce imi sopteste, dune de miraj si alinare, Subiectul nu sunt eu ci libera schimbare. Cosmarul tinde spre sublime noi pasaje, Prevad decorul ce inhata ultima suflare, Si tresarind in colturile vietii ma vad mare, Gigant intre copii discret doresc sa fug in zare. Desi destinul pare a descrie unica scapare, Perfidul loc al umbrei grotesc arunca lenea, Sa-mi franga spiritul, lovind din departare, Nelinistit scufund in suflet vesnica speranta, Ce gratie Domnului divin, aprinde o lumanare, Iar frigul sumbru al Iadului respingea caldura. Colindand firav prin falnic...