Monopolul singuratatii
Monopolul singuratatii
„Tortura intunericului apasa din ce in ce mai greu pe umerii lasati ai lui Dragomir, ce isi pierduse complet speranta in puterile sale vindecatoare. Uitandu-se cu atentie la privelistea macabra ce ii provoca o repulsie interioara nemaintalnita pana in acel moment in viata lui, un of prelung si sincer ii scapa printre dinti. Il dureau toate, fiecare muschi din corp, fiecare fir de par striga din rasputeri eliberare iar mintea renuntase demult la acest deziderat ce parea din ce in ce mai mult o iluzie. Gandurile lui Dragomir nu mai aveau sens, avea nevoie de logica si de ratiune caci situatia in care se afla nu era tocmai usoara iar optiunile nu erau multe. Dar ce sa faca, care era solutia? Nimic nu parea a fi plauzibil, toate variantele erau etichetate drept proaste iar orice incercare de le pune in aplicare pareau puerile. Se uita la tavanul casei, monoton. Indreapta timid privirea catre geam, nimic interesant. Cu furie isi canalizeaza ochii catre usa de la intrare, ce il chema cu disperare sa o atinga, sa constientizeze existenta ei, iar un nimic ii prindea obositorul gand de a se ridica din pat. Totusi, miscare trebuia facuta caci pe canapeaua din fata locului unde lenevise doua zile la rand, era singura lui comoara, singura legatura pe care timidul batran o mai avea cu asperitatiile realitatii.
- Timpul meu este relativ pe acest Pamant, orele sunt numarate iar realizarile ma umplu de o asa rusine incat imi este frica sa ma mai uit in oglinda. Doar tu ai mai ramas, pentru cate zile, nu indraznesc sa zic ani caci l-as mania pe Dumnezeu, doar tu. Zice batranul tinand in mana o fotografie cu o mai tanara versiune a sa si cu o frumoasa fata ce il tinea strans si il privea cu dragoste.
Uitandu-se in jur, realizeaza ca era pe canapea cu televizorul deschis si un pahar cu apa minerala pe masuta din fata. Nu isi amintea cum ajunses aici. Tot ce stia ca simtea o durere insurmontabila in pat, iar acum se afla intr-un loc unde credea ca ii este imposibil sa mai ajunga. Ce se intamplase cu drumul sau sigur spre un nou somn lung comparabil cu cel lung, etern ce nu poate fi evitat de nimeni. Auzul nu il mai ajuta iar imaginile de la tv nu erau clare si ii deranjau retina caci era ocupat de culori stridente. Calatoria stearsa de creierul sau parea a fi o minune, moment in care pune fotografia veche la inima si din adancul inimii sale ii multumea.
- Mereu ai ajut grija de mine, chiar si acum dar sa stii ca inca sunt suparat pe tine draga mea. Nu am sa uit niciodata cum ai plecat de langa mine si m-ai lasat sa infrunt singur dificultatiile unei mult prea sumbre realitati pentru un batran care nu mai avea motive sa lupte. Am sa-mi aduc aminte cu ai preferat solutia cea mai usoara in loc sa lupti pentru ce credeam eu ca mai conta. Acum uitate bine la mine de sus de acolo si zimi daca infernul ce mi l-ai planuit a meritat, daca am fost un show interactiv pentru tine, daca episoadele mele de plansete si esuate dorinte de suicid au meritat... Prefer sa cred ca ai gresit si aroganta ce ti-a marcat ultimele clipa ale vietii nu au fost motivul pentru care ai facut gestul suprem. Culmea, stii tu draga mea care este? Cred ca stii. Oricum acolo sus nu sunt secrete. Ieri la ora 2 dupa amiaza a venit o fetiscana ce imi zice cu nonsalanta ca e fata mea si ca tu ai avut-o la 18 ani cand m-ai speriat pe mine si pe sarmanul meu tata ca esti insarcinata. Nu am crezut-o si i-am zis sa vina azi sa vorbim, sa-mi aduca dovezi sa stiu care este adevarul. O minciuna frumoasa ar fi si s-ar potrivi cu timpul cat am fost noi despartiti atunci. Inclin totusi spre negare, caci este mai simplu. Eu ma pregatesc de moarte nu de ragasire sufleteasca si parinteasca. Totusi, daca este adevarat unde esti acum Rai sau Iad eu nu am sa stau, am sa aleg opusul orice ar fi. Zise batranul Dragomir stergandu-si doua lacrimi ce pornisera in aventura lor, ilustra dar trist atat de scurta.
Gandurile socraticului vesnic tanar fusesera intrerupte de sunetul agresiv al soneriei de la usa. Ochii atinti usa din prima, urma o intalnire importanta poate ultima din viata lui sau poate cea care ii va da un ultim motiv sa mai lupte.”
