Tenebrele unei iubiri de primavara

Tenebrele unei iubiri de primavara
       Etern subordonati unui sentiment „carierist” ce intr-un mod sinistru zilnic atenteaza la stabilitatea emotionala a fiecaruia, cu zambetul pe buze pot accepta o realitate sumbra: iubirea se manifesta. Cu o slugarnicie si lasitate memorabila acest cumul de stari alternante intre bucurii si dezamagiri intuneca orice aspiratie personala. Unii cosidera ca termenul cu toate implicatiile sale reprezinta o rezerva de energie care poate in orice moment interveni si transforma oboseala intr-o continua frenezie. Dinamismul ce acest josnic sentiment il implica este caracterizat de o falsa pudoare asupra careia planeaza o umbra de incertitudini si resentimente. Intervenind subtil in planuri atent schitate distruge prin convulsia haoticelor stari ce o implica, orice posibilitate de a le duce la bun sfarsit. Cu ce drept intervine acest dezumanizant joc emotional in mintea noastra? Ce aduce pozitiv in mentalitatea si evolutia personala a fiecaruia? Absolut nimic. Constanta pe care „dragostea” o ofera fiecaruia este simpla si dezamagitor de nociva. Desigur ma refer la acel „gol” interior ce progresiv creste si pune stapanire pe fiecare gest, actiune sau lant succesiv de cuvinte. Posedati de un demon grotesc, posibilitatea efectiva de a scapa cu viata din ghearele acestuia este relativ limitata. Naivii sau „indragostiti” probabil ca, in viziunea lor roza asupra lumii, nu vad adevarul ascuns intre aceste obiectiv create randuri. Inocenta acestor personaje este admirabil de draga caci nu e vina lor, ei din momentul in care „parazitul” a pus stapanire pe ei au intrat intr-o pasivitate inertiala greu definibila. Totusi „true love” exista ascunsa acolo undeva, pusa pe un raft si prafuita dar aborbabila in cazul fiecaruia. Un mit si o falsitate ce rugineste mintile tinerilor sau copiilor adulti ce inca mai cred in Mos Craciun, Zana Maseluta si Iepurasul de Pasti.

        Aceasta specie detestabila, morbida, sortita vesnicului regret nu mai poate continua sa corupa gandirea intim-creativa a fiecaruia dintre noi. Nu avem nevoie de simbioza unui sentiment ce aduce cu sine doar dramatismul unui frumos ambalat sarut dar care ascunde zile/nopti bantuite de un imobilism nociv. Viciul dragostei trebuie sa dispara, fiind daunator sanatatii in note mai ridicate decat „copii” mai mici drugurile, nicotina sau maretul alcool. Conformismul pe care iubirea il impune poate fi stavilit de o lupta interioara continua si apeland la metode de rezistenta drastice. Suferintele de moment nu se compara cu grotescul efect al acestui sentiment asupra creativitatii, puterii zilnice, gandirii, onestitatii, relatiilor sociale si restul activitatiilor ce o viata de om „neparazitat” le implica. Un sfat minor si lipsit de substanta personal experimentata ar spune ca respingerea initiala este esentiala in distrugerea din temelii a acestui „defect” vindicativ. Odata ce razbunarea lui isi arunca valurile de nesiguranta si disperare totul este pierdut, totul devine sortit esecului 

Blestemul iubirii

Postări populare de pe acest blog

Pufarine sarate

Ascultă-mi vocea

Hei, tu ai emotii?