Pasiunea unui calator
Pasiunea unui calator
Ma simt purtat de naivitatea unui vant de mai,
Ma vad razand sub un copac falnic ce ma umbreste,
Ma las sedus de sentimente cutremuratoare noi,
Si plang timid vast tremurand in deziluzii timpuri.
Ma vad dansand lasciv in crematoriul sufletelor,
Ma rup de realitatea ce mai ieri imi colora destinul,
Ma-nchin in serile sub cer soptind vag rugaciunilor,
Si uit frustrat de ce imi fuge inima in Universul nul.
Ma misc subtil spre culmile ilustre ale grostescului,
Ma minunez de contemplarea derizorie ce ursita,
Ma obliga tainic sa scufund cu spor lumina Raiului,
Si vad cum trist ajung sa regasesc neintarziat uimirea.
Ma lupt cu spor, cu chinuri ce imi sufla soapte dulci,
Ma fac un monstru, un Cerber deschinzand larg Iadul,
Ma bucur falnic cand destinul ofera profeti si chipuri,
Si ambasadorul pacii moare sub pastorirea lui, demonul.
Ma obosesc cu noi cuvinte istovite, fara vlaga, muribunde,
Ma iert caci nu mai vad clar drumul doar destinatia,
Ma cert cu suierul mormantului ce-n sange ma patrunde,
Si cruciada cruda incepe cu stindardul din lumina Sa.
