Decenta suferintei, sub aripile vantului

Decenta suferintei, sub aripile vantului
"Invaluit de un monstruos sentiment atipic, ma apuc sa contemplez sfarsitul eternului. Macinat de griji nocturne asemenea preocupari nu imi dau nici macar macar un moment de liniste. Iar somnul cand apare calmul si relaxarea ce in mod normal il implica se disipa in vantul derizoriului lucid. Visele ma haituiesc, iau forme ciudate, cu apasatoare iluzii ce imi tin spiritul intr-o inchisoare eterna. Oare este realizabil telul meu? Ma indoiesc cu gratie dar vreau sa incerc. Cu determinare si perseverenta zilnic imi voi propune sa ucid eternul. In doze mici cu arme diverse, cu otravuri selecte si „patrunzatore” imi voi duce planul la bun sfarsit. Culmile disperarii ma imping cu forta sa apas pedala la maximum si sa dau uitarii atingerea efemerului terestru. Visul liberator imi propune cateodata solutii extreme dar nu am incredere in el. Inamicul meu imi da sfaturi cum sa il ucid? Ce strategie proasta de manipulare doar ma cunoaste, doar imi stie micile secrete carnal criminale...
Remediul??
Orice problema are o solutie, facila sau irealizabila dar mereu aplicabila. Dilemele, ce ar trebui sa apara in urma solicitarii masive a unui plan in aceasta directie, sunt cu adevarat existentiale in starea lor naturala. De ce? Logic tiparul este relativ simplu: Scopul este distrugerea partiala sau integrala a eternului. Prin acest scop intelegem cotropirea inchisorii arhiprezente in orice vis ce terorizeaza linistea constiintei. Purtatorul visului este in viata, iar existenta „eternului” isi are loc in „moartea” temporara a gazdei. Solutia este evadarea constanta din delirul ce se numeste somn sau ignorarea lui. Cum acest lucru din urma conduce la sfarsitul eternului prin accederea in Abisul Universului, in practica momentan corpul uman nu ar permite acest lucru. Dintr-un motiv atat de simplu, sibilele destinului personal nu imi va aroga nici macar posibilitatea de a varsa o lacrima sau spera la una. Comemorarea eternului pentru mine treabuie sa isi aibe radacinile adanc infipte in „reactualizarea” periodica a durerii. Cum transpunerea ei in realitate inseamna suferinta zilnica accentuata spre momentul reintrarii in etern, atunci solutia nu poate fi gasita in nici un plan. Raspunsurile sunt multidimensionale in truismul negativ ce il propun in orice instanta. Apoi 1+1 fac 2 nu? Fals..."

Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Imagine
D inspre corida emoţiilor supuse inimii, deschid fereastra fericirii și respir adānc cununia sufletului cu gāndul blānd al iubirii. Mă intreb, in timp ce lacrimi de bucurie imi curg pe obrajii imbujoraţi, de ce a trebuit să simt fiecare picătură din ploaia suferinţei pentru a putea privi cu incredere la ceea ce o simplă māngāiere poate aduce in pragul timpuriu al vieţii, dragostea. M-am oprit pentru cāteva secunde in mijlocul grădinii sufocante ale unui oraș ruginit, trist și pierdut deoarece am văzut un lucru miraculos.  Ce poţi privi in agresivul port de suflete, inafară de un vast și mocirlos intuneric? Pānă in acest moment, am simţit un alint spiritual legat de o "creatură" sinceră ce a luat naștere in interiorul meu, iubirea de viaţă, de lumină, de profunzimea celor ce nu se văd dar pătrund in adāncul inimii. Din pietrele groase ale dezamăgirilor, din groapa superficială a indiferenţei și din brutul prim ignorant al urātului cāteodată sădim o mică sămānţă de...
Citiți mai multe

Hold on: smile

Imagine
We are the same, A whole in a smile, Discovered with joy Time after time… Think about love, Set in beautiful touches, And you shall rejoice, Every single morning. Do you know serenity divine, Hidden in people’s eyes? Of course you do, How silly me, To ask such rubbish questions. My dearest heart, Keep beating on, For you’re the breath That keeps me going! Smile in your own way, Kiss only in ours, For life is a blessing, Best not ignore it. 
Citiți mai multe

Gând și negând: privim liberi lumea

Imagine
Din gustul fin al mortificării zilnice, ne ţesem pânza de gânduri despre ceea ce putem întâlni într-un moment conştient sau rupt din aburii neantului provocator. Confictul cu sinele devine evident, mai ales în condiţiile în care omul are tendinţa de a se cufunda într-un perimetru emoţional şi corporal de mici dimensiuni. Revirimentul gândirii suspină la întâlnirea cu mentalitatea restrictiv recent dezvoltată de sistemul nervos uman. Fiecare devreme devine o întarziere aprinsă intr-un foc de scuze, griji și ulterior dacă starea persistă în depresie. A devenit greu să gândeşti clar şi fără părtinire. Cine a schimbat macazul? Se pare că intelectualii au sesizat că structurarea unui gând ce-şi are obârșia în originalitate devine motiv de suspiciune. Ȋn trecutul îndepărtat să pui la îndoială afirmaţiile sau şirul logic de idei al unei persoane era considerat un lucru de o nobleţe intelectuală înălţătoare, acum iţi sunt chestionate motivele ulterioare prin contra argumentele pe ca...
Citiți mai multe