Postări

Se afișează postări cu eticheta vise

Grinzi de Apus

Imagine
Grinzi de Apus Marea danseaza in portul de lumini, Gonite de-un strajer far de cuvinte, Iar Cerul plange in vasta departare, De se cutremura adancul Pamantului. Totul se pierde in felurite moduri, Grinzi de amurg, trepte decente, Se-aduna far’ de rusine, Construind singura vie iubire. Tamaduitoare muze, uitate usor In praful amintirilor de dor, Lipsite de viata, rigid ingropate, Devin gropare fara voie. Unde-i vlastarul de vise, Mii de orbite, Soapte-n nemurire? Pura nebunie, Sa te imbraci in iubire, Cu inima cladind temple de fericire, Sau oaze de liniste divine… Dar viata-i o miopie lunga, Si n-are undita sufletului tarie, Sa ramana atrasa de bucurie. Sincere condoleante strigoi din noapte, Huliti Don Juani contemporani, Dragostea inseamna negre morminte. Robuste sacalisme, Inunda milioane de vise, Lustruite cu zambete felurite si minciuni pioase.  Pe malul Bosforului Atunci cand cadrul iti ofera ...

Suspine si iubiri

Suspine şi iubiri Dar suspectez motivele din spatele dorinţei rigid afişate, pure, Si mă complac sedus de un delir plăcut dar at ȃ t de distant. In criza de a fi perfectă, te laşi imbraţişată tot de sure stele, Lin sabot ȃ nd visul adormit de vagul discomfort domol, cutant. Din primul r ȃ nd, privesc atent cum viaţa cerne leneşe din zare, Aprinse de un foc comod, etern suplinitor al păcii interioare. De sub covorul z ȃ mbetelor desuete praful iubirii se imprăştie, Incurajat de umila ta distinsă dragoste chinuitoare, fără stare. Să plec? Nu pot, căci vraja ochilor mirifici dulci şi mici mă strigă, Atenţia mi-o ordonă, mă supun. Pierdut in dezarmantul vis, adun, Mireasma vocii tale şi-un suspin, sub vina mea ce-n şoapte urlă, Iubeşte-o dragule copil şi simte suflul pasiunilor ce rece nu apun. Si stau atins de-o anticipare delicată ce imi dezbracă simţurile, Profund inţeleg ȃ nd alura gesturilor tale alergate de divin, Mă imbăt iubindu-ţi chipul l...

Avem voie sa visam

Avem voie să visam    In mii de culori diverse care sfideaz ă brutala gravitaţie cu delicateţe inegalabilă, işi face timid apariţia micuţa faptură: visul. Un drum mirific ce cu mare drag işi deschide cărările ascunse către indeplinirea unor aspiraţii subit descoperite şi etern clasificate sub promisiuni divine. Astăzi, in acest coşmar derizoriu şi repetabil, devine din ce in ce mai dificil să-ţi aşterni valul gȃndurilor debutante in strada perversă a lipsei de creativitate. In mii de zȃmbete candide ce luminează orice persoană posomorȃtă şi etern stresate de imuabilitatea simplităţii se strecoară acestă creatură subredă ce progresiv atentează la supravieţuirea proprie. Greu de imaginat ca visul in complexitatea sa pozitivă şi recreativ oportună să intȃmpine greutăţi morbide in condiţiile in care puritatea şi inocenţa sentimentului ar trebui să infrunte cu succes orice obstacol indiferent de provenienţa sau caracteriscile lui.     Mă uimesc şi mă inf...