Teze existentiale - despre Etern

Teze existentiale – despre Etern 
Fiecare sunet, orice adiere a vantului sau fiecare imbratisare tardiva a razelor solare sunt o manifestare a prezentului, a mortalitatii nostre. Ascultand cu atentie subterfugiile la care ne supunem zilnic, prin simpla noastra aspiratie de a evolua, constat ca multe persoane nu se mai gandesc la efemeritatea momentului si importanta eternului. Masa populatiei, un expozeu ilustru a celor mai naturale si inocente tendinte sufletesti, simte cum ii este furata pe ascuns bucatica cu bucatica din haosul sau utopia eternului. Independenta personala se dovedeste a fi un „demon” ce periodic ataca orice nerusinata incercare de a contempla cateva aspecte ale eternului. Totusi libertatea de a gandi cum nu este prezenta (sau folosita) de majoritatea membrilor societatii noastre compromise, nu cred ca poate fi transpusa in cauza principala pentru decaderea filozofiei asupra mortii si asupra vietii de apoi. Exemplarele rare ce au supravietuit din convulsia naiva si corosiva a Romaniei, timid dar progresiv reusesc sa atenteze la cateva crude imagini asupra eternului si implicatiile acestuia. Ocultarea caracteristicilor eternului a fost in mare parte grija unui anumit segment al mass mediei care preocupata de ideolatrizarea macabrului au indus in subconstientul oamenilor iluzia nulitatii analizei eternului.
Repulsia renasterii unei perceptii
Obstacolele artificiale ce se suprapun cu tendintele autentice de a privi eternul, intaresc impulsul initial de a merge mai departe cu descifrarea acestui fenomen. Modul cum este respins si incadrat intr-o categorie de liniste autoscuzabila eternul, reprezinta poate un nivel al reticientei umanitatii de a privi inainte, de a incerca sa creeze o alternativa, un motiv viabil de a transforma moartea intr-un pasaj spre alteva. Cu siguranta Raiul sau Iadul sunt destinatii „low cost” insa o interiorizarea acestor locuri ramane traditionalele imagini arhicunoscute de ingerasi cu harpe si demoni cu furci, cazane incinse inconjurati de mult foc. Impunerea acestor modele retusate doar in anumite locuri, detalii nesemnificative, restrictioneaza creativitatea omului de a gasi raspunsuri asupra eternului ca perceptie, idee, sentiment, calatoria sufletului sau chiar relfexie a puritatii religioase. Atitudinea Bisericii de o valoare „inestimabila si ireversibila” coboara valorile ce odata reprezentau viabile termene de comparatie la puerile si reductioniste categorii de „faci ca noi” sau „fa ce iti zicem”. Dialogul este exclus, eternul este o parte integranta a unui "Recycle bin" livresc, traditional fara un fundament teologico-filosofic. Lipsa de raspunsuri si initiative provoaca o stare deprimanta, morbida si contagioasa.


Postări populare de pe acest blog

Pufarine sarate

Ascultă-mi vocea

Hei, tu ai emotii?