Tarziul lamentat, Part III
Dragii de ei, rapusi de timp
“Delirul parea realitate, iar mintea lui David nu reusea sa inteleaga in profunziume momentul exclusive pe care Moartea il oferea. Scepticismul din ultima vreme, greutatiile vietii cu care s-a confruntat pana in acel moment, puteau reprezenta un raspuns pentru dilema sa, insa totusi nu era convins. Oare isi pierdea mintile? Parea sa fie singura intrebare care ii oferea un ecou recurrent intr-o minte zbuciumata de ororile unui razboi sangeros. Copacul ce ii oferea sprijin, parea ca il imbratiseaza cu cu crengi ce se lasasera in jos parca incercand sa atinga crengutele ce il acopereau pe David. Frigul inca persista dar vantul se oprise. Noaptea in contextual prezentei Mortii in fata lui David parea mai primitoare, mai calda si mai putin infricosatoare. Umbra sa ii era singurul aliat intr-un moment crucial al vietii sale, apropierea drumului catre absolut.
- Imi poti explica in ce consta “jobul” tau? Adica exista atatea zvonuri, ai atatea chipuri si observ cu stupoare ca toate sunt false. Totusi legenda ta este arhicunoscuta, insa adevarul din spatele ei este total confuz. Ii adreseaza David prima intrebare Mortii, care statea cu fundul pe o piatra mai mare si pe un mic carnetel parea ca noteaza niste lucruri amuzante. Surasurile ce se repetau din minut in minut, facand Moartea extreme de umana, il linisteau pe David dandu-I curajul necesar pentru a-i pune prima intrebare.
- Legenda mea? Da, intotdeauna asa se pare ca voi oamenii apreciati o munca milenara facata in serviciul vostru. Dar nu este vina voastra, niciodata nu ati avut capacitatea de a vedea lucruri extrasenzoriale, de a citi printer randuri, de a simti supranaturalul sau de a crede cu adevarat in el. Asta e si vina lui, ca nu v-a mai permis inca odata sa atingeti stadiul meu, la care nu demult ati fost dar v-ati batut joc ca de obicei. Locul meu de munca este simplu dragul meu, eu ma duc acolo unde ma cheama un suflet ratacit, indurerat si care in loc sa isi ocupe locul in ciclul divin se impotriveste si ramane pe Pamant. In cazul asta eu intervin, nu ma duc cum de multe ori folclorul vostru spune: “a venit Moartea cu gluga neagra si cu coasa i-a taiat capul si l-a luat cu el” nicidecum asa ceva, ci ma duc sa stau de vorba cu persoana respective si incerc sa o conving de efemeritatea deciziei sale de a sta pe loc. Ii raspunde Moartea lui David, intr-un ton domol, calm si cu caldura.
- Atunci de ce ai venit la mine? Dar nu sunt mort acum, inca respir, vorbesc cu tine, inca simt frigul, inca rana imi sangereaza, inca simt durerea ce imi strapunge si sufletul, inca mintea imi fuge la ea si ma doare mai tare. Stii, de fiecare data cand ma gandesc la ea, rana asta pare o banalitate rupta din povestiile pentru copii, oare este posibil ca durerea de inima, din iubire cum spunem noi sa o intreaca pe cea fizica? Si inca ceva, nu vreau sa fie prea personala intrebarea dar spune-mi te rog, sunt curios, tu, Moartea ai iubit pana acum? Cuvintele parasisera gura lui David, insa ceva era in neregula, il cuprindea un sentiment neobisnuit de grea apasare, ce nu il mai avusese, era o spaima relative noua, neexperimentata pana atunci, il speria noul moment.
- O dragul meu, ce intrebare, ce sentiment si ce greu o sa iti pot raspunde la intrebarea asta. In mileniile pe care le am la active, in discutiile ce le-am purtat nu am intalnit nici macar un om care sa ma intrebe pe mine, daca am iubit. Dar am sa-ti raspund si am sa iti zic adevarul ca doar o sa ne mai vedem acolo unde o sa mergi tu sa-ti termini calatoria pe care ai inceput-o déjà. Dar intai trebuie sa stii ca iubirea in toata nobletea ei pamanteasca este un blestem zilnic pe care multi zei antici ai discordiei l-au aruncat asupra omului si pe care Marele Creator nu a putut sai l ridice. Tind sa cred ca poate dar asta ar insemna sa intervina in liberal arbitru pe care voi oamenii il aveti si asta e regula ce nu trebuie niciodata incalcata. Normal ca durerea din iubire este mai mare, apoi fizicul e fizic, insa tainele iubirii tin de suflet si de modul cum acesta se recunoaste in “oglinda” celeilalte persone. Nu stiu daca ai realizat pana acum insa iubirea ta pentru domnisoara ce ti-a bantuit visele si sperantele pana acum este una pura, ea fiind cea care m-a chemat pe mine, aici, langa tine, sa vorbesc si sa port o discutie cu un tanar ce nu vroiam sa il intalnesc in asemenea circumstante. Hmm, iubirea mea, caci da, dragul meu David, eu, Moartea am fost odata, cu milenii in urma indragostit iar of-ul meu il stii, l-ai invatat, s-a numit Evul Mediu.”
