Whispers in the dark

Dragii de ei, simplitatea din el         Inceputul unor asemenea intrebari  este intodeauna mai dificil de conceput. Exprimarea ideii initiale reprezinta un efort progresiv pentru cel ce are responsabilitatea de a o crea. Libertatea de a opta pentru tacere nu era aplicabila in acest moment tandru, intim si fara de sfarsit. Memoria incarcata de amintiri subrede, bine ascunse ce doar in siguranta singuratatii se pot consulta, avea sa fie testata de Moarte. El vroia sa paradoxal sa fie sincer cu David, un tanar ce nu dorea sa il duca dincolo de fluviul Styx. Totusi ultimul moment din viata tanarului, considera Moartea, trebuia sa fie inconjurat de adevar, de unul special. Noaptea consola orice grea aplecare catre sentimentalism exacerbat iar eventuale emotii de necontrolat puteau fi ascunse cu usurinta in negura intunericului. Aerul noptii, racoros si trist se apropia de cei doi cu timiditate, venind ca o consolare catre David, care in ...

Dragii de ei , rapusi de timp “Delirul parea realitate, iar mintea lui David nu reusea sa inteleaga in profunziume momentul exclusive pe care Moartea il oferea. Scepticismul din ultima vreme, greutatiile vietii cu care s-a confruntat pana in acel moment, puteau reprezenta un raspuns pentru dilema sa, insa totusi nu era convins. Oare isi pierdea mintile? Parea sa fie singura intrebare care ii oferea un ecou recurrent intr-o minte zbuciumata de ororile unui razboi sangeros. Copacul ce ii oferea sprijin, parea ca il imbratiseaza cu cu crengi ce se lasasera in jos parca incercand sa atinga crengutele ce il acopereau pe David. Frigul inca persista dar vantul se oprise. Noaptea in contextual prezentei Mortii in fata lui David parea mai primitoare, mai calda si mai putin infricosatoare. Umbra sa ii era singurul aliat intr-un moment crucial al vietii sale, apropierea drumului catre absolut. - Imi poti explica in ce consta “jobul” tau? Adica exista atatea zvonuri, ai atatea chipuri si obse...

Dragul de el, de necunoscut        Momentul senintatii trecuse, numele nu fusese rostit iar soldatul imbatat de frigurile mortii ce din ce in ce mai puternic puneau stapanire pe acesta, incepea sa piarda contactul cu realitatea. Cu mare greutate reusea sa mai tina deschisi ochii iar mintea parea sa gandeasca doar din inertie. Insa pe masura ce puterile trupului il paraseau cu fiecare minut ce trecea, sufletul se bucura din interiorulul lui sa iasa sis a i-a calea eternului. Se mai uita la rana, sangele inca curgea iar patura verde ce o pusese pe el ca sa se incalzeasca isi pierdea din intensitate. Printr-un efort neomenesc isi pune cateva frunze si muschi ce era langa copac pe el, intr-o incercare puerile de a se incalzi mai bine. -Nu o sa te incalzesti asa. Unde ai auzit tu de puterea miraculoasa a ierburilor ce te pot incalzi? radea ironic si cu rautate o umbra ce se facea vizibila din intunericul ce il inconjura pe soldat. - Cine esti?...