Copilul inocentei
ACT 1 . O borul din spatele furtuni i A supra c ȃ mpului verde, locul mirific al florilor de mai, deliciul vizual al lumii inconjurătoare, se intindea duioşia razelor Lunii, eterna calmă. Sursa clarităţii inţelegea tonalităţiile ce frecventau culorile diverse din covorul neast ȃ mpărat al păm ȃ ntului. Sub stindardul războiului care prezumtiv se arăta in cerurile de sus şi de jos, un copil lovit de patima propriei inocenţe alerga in neştiinţa iminentului răsărit pe l ȃ ngă toate florile ce le int ȃ mpina. Pentru el viaţa era un cumul de emoţii pure, un adio continuu greutăţiilor, o speranţă pentru fiecare nedreptate ce i se aducea, un z ȃ mbet pentru fiecare lacrima ce i se provoca, o privire caldă pentru fiecare răutate care il pălmuia şi un chip care dorea onestitate şi şansa de a-şi arăta inima. Sub nucul turcoaziu care il chema pe năstruşnic de multe ori era scris pe o tabletă cele 10 aspiraţii pe care copilul le citea şi işi ghida viaţa după ele. „ 1. Iubeşte pulsul ...