Whispers in the dark

Piruete, vals şi cadre C u trupul dezgolit de vise m-aştern comod pe o bancă, sub o oarecare salcie, la marginea unei eterne mări de-un măsliniu necopt. Sunetul delicat al valurilor ce işi pierde esenţa la impactul cu firele nemuritoare de nisip, devine muzica perfectă oferindu-mi prilejul de a mă bucura complet de tainele ascunse ale naturii. Cuvintele devin o parte din timp şi aleg să mă cufund in g ȃ ndurile asurzitoare care precum o cascadă de azur suflă pierdute regrete şi inmorm ȃ ntate suspine. Despic ȃ nd ţesătura zilelor cu ruşine realizez că am subestimat comoara sentimentelor cu care omul se inconjoara şi refuza să-i asculte corzile line. Marginea ignoranţei se surpă şi precum malul morii de lemn arde sub stelele de foc ce cutreieră noaptea cerul căr ȃ nd mesajele Universului, adoarme in vaste minciuni .  D in vlăstarul dorului arhiprezent in inimiile oamenilor, apare speranţa care strănută un sărut delicat pentru micul copil care pl ȃ nge, simţindu-se ameninţat de ...

La poalele Timpului I eri dormeam merg ȃ nd prin pasajul viselor spre un tăr ȃ m necunoscut dar vag familiar, cel puţin il simţeam aproape sufletului, cunoscut doar lui. Azi, miros a z ȃ mbete trandafirii aşezate atent pe linia ascendentă a frunţii line, dezvirginată de patosul de a fi pur şi simplu om. La limita zilei de m ȃ ine percep dansul aleatoriu al privirilor furate de curtezane angelice, sibile eterne ale foşnetului turcoaziu din prima zi de iulie. Iar m ȃ ine cu revigorantul miros de frigiditate transparentă se plasează l ȃ ngă g ȃ ndurile răpuse de Răsăritul fecund. Prins in morişca timpului bucuria secundelor ce urmează să-mi aducă un grad de progres spiritual, moral şi intelectual se suprapune peste tristeţea s ȃ ngerandă a secundelor ce le pierd arunc ȃ ndu-mă in jocul morţii graduale cu finalitatea lui endemică. Preot in cazanul destinelor, taina ascunsă a forţelor primare ale Păm ȃ ntului, observ detaliile pierdute ale vietăţiilor, c ȃ mpurile nesupuse zeilor de ieri s...

Drumul spre moarte T impul venise, gloata secundelor mă chemau agresiv şi mă impungeau cu glasul lor strident să merg inainte spre culmea inaltă a viselor deşarte. Viaţa mă orbise, acum mergeam desculţ pe fragmetele sufletului meu colţuros şi tăieturile deveneau din ce in ce mai greu de suportat. Nu auzeam dec ȃ t clinchetul nălucii ce mă acompania, o ur ȃ ţenie de făptura, cu ochii roşii, s ȃ nge izvor ȃ nd din negura retinelor, cu o gură descusută de restul feţii pierdute in gol iar lipsa m ȃ inilor cu infrigurare mă infricoşa. Stiam că torţionarul mă conducea cu o duhoare ce ofilea florile şi omora g ȃ zele nevinovate care cugetau să se aproprie. Inima demult işi pierduse suflul doar, doar din c ȃ nd in c ȃ nd mai arunca c ȃ te o bătaie arăt ȃ nd inchisorii corporale că piatra de temelie a motorului organic incă era unsă. Simţeam cu ochii cum stejarul meu mă chema, il vedeam cu sufletul descătuşat de graţiile deprimante ale eşecurilor, ale lipsei conştiente de compasiune şi mai a...

Intoxicat de putere   O mul este cu adevărat o fiinţă complicată insă această stare de fapt nu condiţionează abjecţia verbală şi lipsa de orice relaţionare logică. Visceralitatea nocivă a unor personaje ce acum conduc destinul unei ţări, mici sau mari, pare extrasă dintr-un roman de groază idiotic. Recent, populaţia relativ redusă care incă mai g ȃ ndeşte prin plaiurile „grădinii Carpatice” a fost supusă unor valuri ingrijorător de agresive de prostie vindicativă. Un guvern al nulităţiilor, prin nulităţi atoateziditoare şi pentru nulităţi brutăreşti, a reuşit să ingenuncheze recent ultima făr ȃ mă de demnitate a clasei conducătore din Rom ȃ nia. Aceste vieţi golite de sine, de orice legăm ȃ nt moral sau logic cu societatea, sunt condamnate la un etern cotidian presărat cu subtilităţi artificiale dar lipsit de orice măsuri elementare de igienă. Intr-o cronică contemporană astfel de paraziţi neobrăzaţi ar juca rolul bufonului netalentat mereu cu sentinţa deasupra capului ulterior ...

Un Rai ins ȃ ngerat de viu I zgonit complet din ceaţa decenţei simple de a trăi, fulgerul privirii mele atentează la eternitatea conştiinţei. Pasiunea neantului ingrijorează p ȃ nă şi cel mai destoinic filosof deoarece linia subţire dintre siguranţa albului şi francheţea delirantă a negrului este mult prea fragilă pentru a-mi susţine determinarea. Discut ȃ nd cu umbrele eliberate pentru o serie scurtă de minute, incerc să-mi păstrez calmul şi să nu cad victimă viciului de a deveni purtătorul blazonului de aur ins ȃ ngerat. Este o luptă pe care ştiu că nu aş putea să o c ȃ ştig dar potenţa laturii mele luminate nu a fost pusă la incercare dec ȃ t odată. Rănit grav, cu cicatrici ce insă s ȃ ngerează in tomuri delicat redactate, cred că experienţa trecută nu poate fi un semnal pozitiv pentru o eventuală reconfruntare. Totuşi prezentul candid ce imi alintă suflul imi arată subtilităţiile intunericului de m ȃ ine şi importanţa Răsăritului. De altfel consider că prizonieratul ignoranţei ...