Whispers in the dark

Portret de iubire Din raftul orelor profunde, Găsesc şoaptele unui volum, Ce tot renasc in necuvinte, Gonind pe alaiul vechiului drum, Cāntand iubirea pentru tine. Dar biata inimă ce nu mai bate, Făr de soroc in miez de noapte, Caută-n pivniţa dragostei eterne, Sărutul buzelor ce nu vor a piere, Si speră incă la o divină reconciliere. Mirosind a flori de cireş imbujorat, Fericirea unui suflet schiţat de tine, Apare a fi călăul suferinţei efemere, Căci printr-o imbrăţişare uşor dispare. Si mirul lacrimilor dumnezeieşti, Scăpate de mine in lacul de noroi, Răpus de vreme, māngāie fruntea, Ingerului ce odată... mă proteja. Inima-mi cere profeţii, speranţe noi, Si-n azilul paginilor corupte de molii, Incerc să ating oceanul de foc devreme, Mort după lumānările cu gust de miere.  hopes and dreams

Iubirea in bule de aer rece II Simtim uneori cum viorile ascunse ale gingasiei vietii sechestreaza din departari sublimul dragostei care se apropie cu drag si pe neasteptate de sufletele noastre. Pasim, astfel, cu incredere pe nisipul prezentului, gandindu-ne ca urmatorul val aduce linistea de care avem nevoie. Desi suntem in aval, unde dormiteaza milenar multe pietre reci care ne pot taia, trebuie sa uitam de ele si sa ne bucuram de caldura Soarelui protector cu ochii inchisi grijilor, problemelor. Cu o mangaiere si un sarut furat cu pasiune intensa la lumina stelelor clarvazatoare, ne transformam fiinta in esenta pelerina a Universului darnic. Drumul destinat noua, pare a-si acoperi praful facand loc crinilor de primavara sub cantecul duios al salciei, eterna colectionara de lacrimi felurite. Cu picioarele golase, argila pamantului ne alinta simturile ducandu-ne inspre un trecut mai simplu, rustic dar invaluit de zambete si gesturi tandre. Si asa, pierduti in visele efemere ale...

Sufletul meu Zilnic, imi car in spate crucea, Sufletul mi-l răpune din bruma dimineţii, Pānā-n alaiul serii neobosite. Si simt in fiecare clipă cum reinvie, Focul unei dureri crescānde in inimă, Rebotezată de Iisus, mila păcătosului. In orele pierdute-n stele ameţitoare, Teama mă cuprinde, pune stăpānire, Pe intreaga mea fiinţă, dezrobindu-mi, Spiritul de suferinţa aleatorie, vai, Tie pocăinţă! Unde să fug Atotputernice? De ceea ce sufletul brutal mi-l sfāşāie.. Unde să fie promisiunea māntuirii mele? Mă scald in tinereţe dar mut is in totalitate, Căci visele se pierd in nesfārşite iluzii efemere, Ce-mi frāng pulsul şi sāngele mi-l fac negru. Să port eu semnul lui Cain pe frunte? Blestemul sorţii ce mă spānzură se vede, In depărtări ilustre, vădit de moarte moştenite. 

In gara sufletelor pierdute  Atunci cand sunetele mortii par sa creeze cea mai dulce melodie, lucrurile devin periculoase. Gandul ca moartea este singura alinare, intr-o viata ruginita si pierduta, devine din ce in ce mai puternic si mai rational. Eternitatea se descopera in sine, cu fiecare gest de ignoranta si indiferenta oferit cu atata gratie de ceilalti oameni, al caror comportament provoaca durere intensa care rupe spiritul in mii de fragmente. Mereu, m-am uitat cu caldura si rabdare la ceilalti oferindu-le prezumtia de nevinovatie pentru actiunile lor chiar de in interiorul meu se dadea o batalie epica, ce-mi darama intregul set de valori in raport cu respectivi. Aici, este marea noastra greseala, a celor suficient de naivi incat sa credem ca bunatatea invaluie ca o haina bine croita pe restul. "Punem la suflet" cum spunea candva bunica mea si ne pierdem intr-un ciclu ce ne distruge pe dinauntru. Asa, ca uneori recurgem la acte care nu ne caracterizeaza, facem lucru...

La vita e bella..        In aparenta viata are farmecul ei, in fiecare pas pe care il facem zilnic prin mormane de strigate interioare si obstacole exterioare. Viata noastra pe acest Pamant reprezinta o simbioza etern puerila intre vise si corespondentul lor direct in realitate. Desi puteti invoca, maturitatea impreuna cu greutatiile adiacente, drept taler intr-o balanta a adjustarii continue, ma indoiesc ca "copilul" acel "Se" al lui Freud isi pierde pentru o clipa controlul asupra dinamicii umane. Existenta terestra se supune unui razboi interior cu implicatii pulsatile catre cei din jur. Pornim dintr-un punct de cerneala, fie furie, bucurie sau dezamagire ce usor, usor isi traseaza un ciclu expansionist atentand la integritatea valorilor definitorii ale comportamentului nostru. Este un proces sublim dar totodata visceral caci "respira" o ambivalenta in ceea ce priveste intensitatea trairilor. Sunt extrem de putine persoane care au capacitatea de a m...

Wings of eternity As darkness surrounds my being, I start to look around for hope, Because I can’t see my life, Apart, from your love. In silence I stand with agony, As my accomplice in forging, The force the warm thy heart, And enjoy your touch and smile. And thou these words might seem, Simple and plain, look at them, Feel their pulse thus you will know, How much, God is my witness, I love you. Look at me with thy heart, my darling, And love will ignite your hidden desire, For it was written in the stars, the blessing, That we shall never be apart…  once no is gone.  There will come a day when,  Love will direct you to me... And then i will be waiting,  for your touch and embrace. 

H appy together Falling in love near pillows of happiness, Seems like a dream sent from above. You holding tight my heart appears to be A light, that keeps on growing each day. Far from you, in this empty and strange island, I hide in fairy-darkness, in the sleep of late, As to find your blushing smile, thy tender kisses My inner calm, my soon to be, my everything. A special world, a bond sealed through souls, Now listen to the silence, its soothing grace, That asks for your hand, please have courage Come with me from today straight to forever. Love? A word to describe angelic beings, you… A thought for eternity, a wave of gentle feelings, A divine touch made by hearts and true emotions, And love… our destiny written in God’s humble grave. Wait for me...

Because of you Because of you , The days are brighter and full of hope. Because of you , The world becomes a daily living heaven. Because of you , The angels sing with joy through thy voice. Because of you , Every breath of my soul gladly smiles. Because of you , The clouds are blushing, the Sun is waving, With delight and eternal pleasure. Because of you , The roses whisper words of confort and love, Creating a waterfall of gentle hugs. Because of you , Every step outside seems like a blessing. Because of you , Every dream creates a light in my eyes. Because of you , My heart transforms dreams into reality. Because of you , My very self is calmer, better and alive. Because of you , I know the value of life and if one day, You decide not to comeback to me, I’ll walk in loneliness and sorrow, because I can’t stop loving your precious smile. Have the courage to dream with me,  Again and forever...

De duh, nimic Sub picaturile somnambule ale ochilor, Deschid cartea sufletului machiat, In culori de plastic, groapa Zorilor, Si vad, cu ochii inimii destinul furat. Visele se leagana cu sperantele sublim, Impinse de vantul racoritor,  ce oroare! Cerul dispare, Soarele se supune lin, Iadului de inox, cazanul frantelor ore. Timbrul vocii rasare-n lucide regrete, Si cum dezamagirea creste, inima piere, Ascunsa intr-un morman de cadavre, Rupte din basme-cosmar fara poveste. O noua zi, cu multe zambete false, Respira in corzi de vioara angelica, Si de pe piscul siguratatii far’ de lumina, Privesc jos, te simt intr-o nemuritoare Iubire si sar, prinde-ma! De nu, mor in agonie...

Jurnalul suferintei Ziua I. ...Timpul pierde sirul regretelor si usor ne obliga sa induram tot ceea ce implica suferinta. El, cu ale sale ore si minute, vine precum o naluca si necrutator fura tot, iubire, sentimente, emotii lasand in loc un ocean de lacrimi dureroase. O imagine sumbra si apasatoare. Este tare greu sa adormi cand corpul nu raspunde iar ochii se incapataneaza sa respire apa sarata, jupuind din suflet bucatica cu bucatica. Cat de trist este realizarea adevarului; sa stii ca tocmai ai avut parte impreuna cu persoana iubita de ultimul sarut, de ultima imbratisare, de ultimele clipe petrecute alaturi de ea. Incepe un proces dureros, o suferinta ce pune stapanire pe intreaga fiinta, punandu-o in catuse arzatoare. Nu poti scapa de aceasta calatorie grea deoarece totul se surpa, se darama in jurul si deasupra ta iar usa de iesire este mult prea departe pentru a ajunge la ea. Incepi sa te rogi, sa cauti intelegere si alinare divina dar liniste primesti inapoi. Fara increde...

Lacrimi de argint Decat printre vietatiile de azi mai bine, In azilul mortilor mancati de viermi si Vremea trecuta , fara pacate si oroare. Decat pulsul prajit de lacrimi oarbe, Mai bine moarte si asidue suferinte vii, Asa, sufletul plange si inima se opreste. Decat delictul de a trai-n durere bruta, Prefer sa ma scald in molozul tristetii, Asa adorm sub colinele negre ale vietii. Si sperantele fug, raman fiu al singuratatii, Fara nimeni, doar intunericul si-o Luna, Nepasatoare si mofturoasa... Decat sa port in suflet Teama sinelui, Mai bine gasesc un pod inalt si de sus, Sa ma arunc in haul eternitatii, Si astfel scap de viermele in spirit pus. Doamne cat as fugi in labirintul mortii, Dar n-am curaj si indur „lacatul” uns. Decat o mila intrebatoare, in raie tesuta, Mai bine un gunoi al Universului unde, Printre viermii sortii respingatoare, Sa-mi gasesc o umbra de alinare. Sperante desarte, vise croite-n tristete, Asa, traiesc o...

Moarte iluzii Intr-un suras apus, misterul respira vise, Si ma intriga lipsa pulsului dulce, Doar raceala sufocata de-un copil brutal, Se simte, dar nu ma tem, adorm cordial. Ciudat? Aruncati pietrele! Zdrobiti-ma, Caci in solitudinea mea, lin viata apune, Si de o fi sa ruginesc, in valsul mustelor moarte, Singurul regret ar fi: plecarea intarziata. Ochii plecati, sufletul ars in pacate suple, Luciferica inima fara batai, un calator, Fara stidardul curajului de a ridica un dor, La rangul realitatiilor zilnic invizionate, De un nebun... O aberatii, griji, compasiune si iubire, Pierdut in ele, devin robul fara tara si Fara nume, un vagabont orb, mut in Lumea succintelor dar etern abile dureri, De lacrimi croite-n intuneric... dark angel

Note, stari si pura existenta "Pasim alertati de propria fiinta prin vacarmul junglei in care zilnic ne ispasim pedeapsa si timid, incepem sa constientizam adevarul. Momentele de revelatie interioara sunt un deliciu pentru spirit care in sfarsit isi face auzit glasul. Totul se schimba. Culorile par a fi cuprinse de noi intensitati si mangaiate de texturi unice, suple si divine. In acel moment, incepem sa ne intrebam cum de am fost orbi, cum de nu am vazut superbul din simplu. Precum suierul misterios al vantului, sirul gandurilor incepe sa teasa o "haina" interioara fundamentata pe zambete si o predispozitie catre lumina. De cele mai multe ori simplul, capata valente epice atunci cand Dumnezeu apare si prin gratia lui, ochii ne sunt deschisi. Calea spre mantuire survine in urma revelatiei spirituale care ne poate surprinde oricand, fie ca mergi pe strada, la mall, bei un ceai sau citesti un interviu cu o persoana pe care o apreciezi.  O intruziune in sine   Tr...

Te rog, Timpule! La fereastra unui suflet chinuit, Ochii privesc timid spre o amintire Vie dar mereu lovita in puls umbrit De alegeri, ganduri, decizii nepotrivite. Din departarile sinelui, firav apare, Odihna iubirii gasita intr-un sarut Legat cu drag de-o fina imbratisare, Iar totul se pierde intr-un vesnic regret. Rocile drumului mangaiat de picioare, Dor, ard in profunzime seva fiintei, Si cu umilinta, rasar ghioceii sub stele, Blanzi calatori in, rememorarea neputintei. Timpule! Vino, te rog aici, asculta-mi Ruga, simte pulsul, a mea dorinta, De a fi un alt gardian al dragostei, Ce-o simt acum, in suflet si inima, vino inapoi... ore pierdute.

Autoportret Am o poezie in suflet, timidă, vag amarnic tot suspină, Nu ştie draga copilandră că vestigiul eternităţii crude, Sub solii dimineţii fără remuşcări pe ea, micuţa o aşteaptă. Prefer să nu-i spun adevărul, s-o las sub frȃiele din noapte, Apoi o ghilotină in plus nu strică, iar pacea se deşteaptă. Intunecat la minte, cu sufletul sfȃrtecat complet şi obosit, Mă las iar pradă celor brute, simple fără de cuvinte, Si adorm in culmea tinereţii, intr-un mormȃnt de ură zidit. Priveghiul meu va fi o lȃnă mărginită de suspine, A unei mame intristate muribunde cu sufletul pecetluit. Acum eu mor, mă pierd in valsul Universului de veghe, O margine, un colţ de galaxii robuste, stelare rȃndunele, Adoptă un neghiob al nimănui ce-n corp şi spirit piere. Frigul, un companion pe cinste incepe treaba a-şi face, Sȃngele treptat se-ascunde iar inima domol se opreşte. Privind in jos spre grota pămȃntească nimic nu e de spus, La capul regretatului meu corp doar două siluete se ...

Imi cer iertare In clipele in care simt oceanul tristetii tale, Totul se darama, devine un mistuitor drog, Si cad in genunchi, inchid ochii si-L rog, Pe Dumnezeu sa-ti aline dilemele apasatoare. Inconjurat de-o grija pentru inima ta calda, Atentia mi scurge pe-un stelar sentiment, De liniste, de tacere paciuitoare, care urgent, Sa-ti aduca o sublima alinare, linului afluent. Imi cer iertare, caci uneori simt prea tarziu, Curajul sufletului tau de a se bucura usor, De-un zambet domol, o temelie in straveziu, Pentru oaza unui impartit, in doi, cuibusor. Imi cer iertare, pentru ca tac in soapte, Regasindu-ma fara cuvinte langa tine, Si plutind intr-un vie afectiune fara egal, Deschid portile spre mantuire cu iz regal. Nu stiu uneori ce sa fac si te privesc de aici, De la distanta, nutrind, in zari fecunde, Printr-o simpla iertare, patronata de sibilele, Purtatoare de „te iubesc”, mangaieri fine. Pentru un zambet.  smile my dea...

Un studiu zilnic: Andrei Plesu - Fata catre fata, Intalniri si portret e Vaclav Havel "Imi este greu sa accept rolul distribuitorului de speranta; am mai degraba nevoie sa fiu incurajat. Sunt luat drept un om puternic, rezistent, feroce, care nu ezita sa mearga la inchisoare, chiar daca i se ofera alternative mult mai atragatoare. Gandindu-ma la aceasta reputatie, nu pot decat sa surad. In realitate, curajul si perseverenta mea provin mai curand din teama fata de propria mea constiinta, care ma chinuie ori de cate ori gresesc sau mi se pare ca gresesc. Tot eroismul meu de puscarias a rezultat, de fapt, numai din frica si din nesfarsite nelinisti; asemenea unui copil curprins de panica de indata ce se confrunta cu viata, speriat cu anticipatie, nesigur de locul sau in lume, am indurat probabil detentia mai greu decat ar fi indurat-o majoritatea admiratorilor mei. Era de ajuns sa aud pe cineva urland pe vrun coridor <Havel!> ca sa intru in panica. Odata, dupa un astfel d...

Regasirea zorilor Pierdut in tomul vietii, atins de flori moarte, M-am revazut in tihna noptii neprogramate, Cu, adierea unei linisti candva uitate... Si am vazut cu ochii sufletului, devreme In zorii gerului tandru, un chip de inger. Pentru o clipa am simtit fluviul inimii frante, Cum se zbate, gonind stelele mofturoase, De pe Cerul dojenit parinteste de Soare. Si, langa dulcele ochilor divini pesemne, Deveneam o revelatie vie, doar gandul fugea, La tine. In clipele ce imi furau durerea necuvantatoare, Descopeream, cu fiecare iz al gerului naprasnic, Un tandru adevar solemn: scrisorile de iubire, De penita inimii ursite-n litere fragile dar eterne, Deveneau busola catre sentimentala mantuire. Surprins de Timp si orele desenate de seninatate, Mi-am croit drum din siguratate, si usor, Fara soborul grijilor remunerate in durere si dor, Am gasit o placere nebanuita dar sublim de dulce, Mi-am adus aminte ca iubesc curat si neconditionat. ...