Umbra sinelui
Umbra sinelui
Pe ruinele sufletului merg orbeste,
Schiopatand indoieli la fiecare pas.
Cu ploapele de plumb sunt ars,
De-un ciob de Iad, hot ce rugineste.
In bruma lacrimilor schinjuite de zori,
Ma-nec taiat la maini, in sange-siroaie,
Curgand ca Dunarea si imitand ploi,
Lasandu-ma rece, spre-o moarte greoaie.
Ars pe rugul viselor desarte si crunte,
Croite-n deradere umbra sinelui frant,
Eu, cel ce trec in somnul izgonit, sunt,
Rupt de sperantele ce odata aveau putere.
Blestemat de-un demiurg sadic devreme,
Sa port in ochi, suspine cu lacrimi negre.
De azi pana-n vecie, groaza dorului de Rai,
Ingroapa iubirea peticind o ura vie, cu alai.
Ce-a mai ramas? Acum cand totul devine,
Praful din codru, fara lupi sau scanduri fine,
Care s-aduca hrana inimii ce respira durere,
Mostenita in ore tarzii, secunde fara serie...
Pe ruinele sufletului merg orbeste,
Schiopatand indoieli la fiecare pas.
Cu ploapele de plumb sunt ars,
De-un ciob de Iad, hot ce rugineste.
In bruma lacrimilor schinjuite de zori,
Ma-nec taiat la maini, in sange-siroaie,
Curgand ca Dunarea si imitand ploi,
Lasandu-ma rece, spre-o moarte greoaie.
Ars pe rugul viselor desarte si crunte,
Croite-n deradere umbra sinelui frant,
Eu, cel ce trec in somnul izgonit, sunt,
Rupt de sperantele ce odata aveau putere.
Blestemat de-un demiurg sadic devreme,
Sa port in ochi, suspine cu lacrimi negre.
De azi pana-n vecie, groaza dorului de Rai,
Ingroapa iubirea peticind o ura vie, cu alai.
Ce-a mai ramas? Acum cand totul devine,
Praful din codru, fara lupi sau scanduri fine,
Care s-aduca hrana inimii ce respira durere,
Mostenita in ore tarzii, secunde fara serie...
