Cuget, traire si Neamul!
Cuget, traire si Neamul!
Sangele, paraul viselor mioritice, curge,
In venele romanilor ce spera schimbarea,
Spiritului mucegait de vise unse-n lenevie.
Crud destin ai, roman vestejit cu Doina,
Mereu langa tine, gandind doar la moarte,
Singura aparenta vie scapare.
Bolovanii simplitatii grandomane cad,
In prapastia goala a nesupunerii sociale.
Unde e tarana mormintelor de jad?
Uite-o in praful trecutului fara stare,
Ce umbreste sufletul taranului din vale,
Chiar si el... manjit de falsa pudoare.
Sub visele desarte de ieri, rugina apare:
O "natie" de sensibili arsi sub Soarele,
Batjocoritor ce supune firi slabe, patate.
Mi se oglindeste chipul rumenit de vreme,
Printre lacustele mostenitoare de regate,
Personale si uzate, suverani peste durere...
Batrani ne-am nascut toti. |