Cuget, traire si Neamul!



Cuget, traire si Neamul!

Sangele, paraul viselor mioritice, curge,
In venele romanilor ce spera schimbarea,
Spiritului mucegait de vise unse-n lenevie. 
Crud destin ai, roman vestejit cu Doina,
Mereu langa tine, gandind doar la moarte,
Singura aparenta vie scapare.


Bolovanii simplitatii grandomane cad,
In prapastia goala a nesupunerii sociale.
Unde e tarana mormintelor de jad?
Uite-o in praful trecutului fara stare,
Ce umbreste sufletul taranului din vale,
Chiar si el... manjit de falsa pudoare. 


Sub visele desarte de ieri, rugina apare: 
O "natie" de sensibili arsi sub Soarele,
Batjocoritor ce supune firi slabe, patate. 
Mi se oglindeste chipul rumenit de vreme,
Printre lacustele mostenitoare de regate,
Personale si uzate, suverani peste durere...

Batrani ne-am nascut toti. 

Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Gând și negând: privim liberi lumea