Pacate indragostite
Pacate indragostite
Si mi-am ispasit pedeapsa, ani-n sir,
Cu lanturile arzatoare sufocand pustiu,
Secunde si minute pierdute-n drumul viu.
De multe ori timpul ce tremurand il insir,
In sufletul vast cu arama stravezie, Fiu,
Al chinului pestrit, descopera praful.
Dar am mers, la cununia viselor cu anii,
Suplete doritoare de Amurg, ce oroare,
Sa vad cum amintirile devin gutui ruginite,
Aruncandu-ma in derizoriul nefirescului.
Ploua acum cu lacrimi rusinoase si rupte,
Din grota unui fir de nuci atent sfaramate.
Se simte in culoarea aerului, iubire!
Uite-ma in fiecare zambet cum zbor,
Pacataind trist in flori presate cu dor,
Si te iubesc, si te doresc, si te ador!
Dar, poet fiind, tac, cu bandaje ude,
Peste chipul surd al focurilor indragostite.
