Whispers in the dark

Pacate indragostite Si mi-am ispasit pedeapsa, ani-n sir, Cu lanturile arzatoare sufocand pustiu, Secunde si minute pierdute-n drumul viu. De multe ori timpul ce tremurand il insir, In sufletul vast cu arama stravezie, Fiu, Al chinului pestrit, descopera praful. Dar am mers, la cununia viselor cu anii, Suplete doritoare de Amurg, ce oroare, Sa vad cum amintirile devin gutui ruginite, Aruncandu-ma in derizoriul nefirescului. Ploua acum cu lacrimi rusinoase si rupte, Din grota unui fir de nuci atent sfaramate. Se simte in culoarea aerului, iubire! Uite-ma in fiecare zambet cum zbor, Pacataind trist in flori presate cu dor, Si te iubesc, si te doresc, si te ador! Dar, poet fiind, tac, cu bandaje ude, Peste chipul surd al focurilor indragostite.

Nero, iubeste. Si ma pierdeam intrebator in tine, fara busola ci doar cu o lumina lina, Nascuta din zambetul tau, iubire, ce mangaie fiecare particica din mine.. Si ma uitam infuriat spre pelerinul, Din sufletul care respira o amintire. Se simt flacarile pasiunii in zare, Ce mangaie privirea calda, destul! A unui vesnic indragostit... Si ma furisam in Raiul zambetelor, Sperand sa ating aripile ingerilor. Timid, copil al nevazutelor imbratisari, Cobor valea plangerii spre vii dari, Ce ma "obliga" sa ofer iubire. Si am baut licoarea vietii cu pasiune, Din cupa unor buze moi, o, Venus.. Dispare durerea, fiinta suferintei piere, Tabula rasa..nestingherita cu dus-intors, Dragostea biruie Timpul. sarut, peceta inimii

Felinarul iubirii Merg ȃ nd cu atenţie pe c ȃ mpia speranţei, ascult o chemare in surdina inconjurătoare, o voce plăcută cu un iz de tandreţe ce mă imbujorează intr-o clipă delicată. Destinat unei amintiri veşnice, păşesc spre lumina dezbinată in două dintr-un felinar cărămiziu, ce ţinea o pledoarie mişcătoare răsăritului de miază-noapte. „ Am devenit unic străjer in calmul simplu de-a iubi, cu mare drag, nu profeţii, incep să iţi ofer flamura sărutului de aur. Te văd in fiecare seară cum vii şi mă alinţi in spirit, lăs ȃ ndu-mi vocea să suspine in neantul inconjurător. Te simt, tu dragule, cum mă ajuţi să chem la mine muritorii, cei vrednici să inţeleagă subtilităţiile tainei de-a iubi .” M-aplec cu o uimire trecătoare asupra micului obor de inţelepciune şi-l iau atent sub aripa idealului de m ȃ ine, dorind să il salvez de ceea ce mi se părea mie chin. C ȃ nd m ȃ na dreaptă se lăsa deasupra flăcării nemuritoare aud de sus din abisul licuricilor din noapte, o fecioară a Lunii cum m...

Reversul medaliei Iubim, dorim precum natura ne alina lipsurile, Un doi maiestru construit de zilnice sarutari, Zambete furate, ascunse in troiene de placeri, Unesc destine singuratice langa valorile sublime. Divina faptura lasa-ti imbratisarile sa curga pentru noi, Formand cascade rosii de obraji imbujorati ce rad, Cu buzele ce se tot lupta contempland noi simturi vii, Si maini ce se tot cauta in corpul dezgolit pe rand. Dar timpul pune stop jocului ce esenta pura o perturba, Un lac de sange framanta picioarele indragostitilor sur, Crudelor unghii ce serpuiesc canioane vaste intr-o bruta, Ce s-a nascut in respingeri, amintiri si-un putred nur. Negarea dragostei ce corosiv planeaza in obuze sumbre, Distinge inimile ce se rup acum, mereu si timpuriu, Umbra mortii iubirii dintre noi mormantul sa-l ridice, Si sub pamant viermii putrefactiei tale parca ii stiu. Golul din stomac devine delirant de obositor si rece, Gheata ignorantei ma imbiba c...