Zorii, via si Apusul

Zorii, via si Apusul

Au inmugurit aievea gandurile,
Mangaind radacinile Apusului,
Fara chinul ce strange randurile,
Si picteaza surasul Creatorului. 


Zorii aduc intr-o desaga delire,
Netarmuite, nelimitate in dor sasiu,
Ce moare azi, reintinerind maine,
Surpand din temelii Timpul viu. 


Batranii adolescenti, pelerini absenti,
Coboara, trena adevarului, ce jale!
Acum, cand rocile pasesc in zare,
Sa fii incorsetat de teama si sudoare. 


In via strugurilor de cristaline lacrimi,
Adam tese pacate, Eva naste iluzii,
Iar vantul adie, frunzele fug de zor,
Mostenind oroarea amintirilor ce dor. 


D.I.T


Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Gând și negând: privim liberi lumea