Ecoul dorului

Ecoul dorului

Zburam timid, in surdina timpului,
Fara durere, doar cu iubirea,
Sub aripile albastre, si vremea,
Venise sa gasesc un te iubesc,
Printre norii vii ai sufletului omenesc.


Si ma luptam cu vantul naprasnic,
Ce incerca sa ma doboare, dar,
Il biruiam doar inima pulsa pasnic,
A tine. Si ce faptura a aerului ar,
Fi putut sa ma opreasca cand,
Eu ma apropiam de tine.


Sangeram dragoste printre picaturi,
Lipsindu-ma de lacrimi trecute.
Nobilitatea vazduhului nastea Rasarite,
Splendide caramizi, cortina Soarelui,
Ce, cu grija, cu tandre raze, 
Imi odihneau inima, spiritul, cum?
Soptindu-mi mangaieri despre tine. 


Fericire intensa simtit-am in sarutul,
Oferit cand m-ai vazut, a mea iubire,
Unica, angelica Elia, sublima, semne,
Spre noi. Mi-am regasit sufletul,
In ceea ce esti si ce oferi, sub stele,
Mie, pelerinul inbujorat, care,
Sincer, in eternitatea vie, te iubeste...





Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Gând și negând: privim liberi lumea