Whispers in the dark

Umbra sinelui Pe ruinele sufletului merg orbeste, Schiopatand indoieli la fiecare pas. Cu ploapele de plumb sunt ars, De-un ciob de Iad, hot ce rugineste. In bruma lacrimilor schinjuite de zori, Ma-nec taiat la maini, in sange-siroaie, Curgand ca Dunarea si imitand ploi, Lasandu-ma rece, spre-o moarte greoaie. Ars pe rugul viselor desarte si crunte, Croite-n deradere umbra sinelui frant, Eu, cel ce trec in somnul izgonit, sunt, Rupt de sperantele ce odata aveau putere. Blestemat de-un demiurg sadic devreme, Sa port in ochi, suspine cu lacrimi negre. De azi pana-n vecie, groaza dorului de Rai, Ingroapa iubirea peticind o ura vie, cu alai. Ce-a mai ramas? Acum cand totul devine, Praful din codru, fara lupi sau scanduri fine, Care s-aduca hrana inimii ce respira durere, Mostenita in ore tarzii, secunde fara serie...