Inchisori politice. Un liberal de maine

Inchisori politice. Un liberal de mȃine

Descoperirea destinului comun in termeni unor valori moştenite din momentul in care primim darul vieţii, reprezintă primul pas in definirea unei identităţi reale, lipsite de confuzii temporare şi circumstanţiale. Credinţa şi dorinţa nestramutată in idealurile inalte pe care nu demult le consideram demne de atins, devin slab reprezentate in principalele forme instituţionale ale prezentei puteri. Greşelile puerile care reflectă cu limpezime trăsături animalice ale naturii umane primordiale, continuă in dezorganizarea morală şi spirituală a membrilor unei modeste familii, unui simplu grup scolar, unui oarecare partid politic şi nu in ultimul rȃnd ţării de „ieri”. Consecinţele acestei degringolade respiră in echilibrul forţelor restrictive ce impun o cenzură derizorie in minţile şi mentalitatea oamenilor de rȃnd. Timpul atrăngȃndu-şi de partea lui valenţele trecutului şi rănile adȃnci ale unei lupte inegale interioare, intre aspiraţiile personale şi implicaţiile societăţii, contemplă evoluţia singurului mecanism viabil de organizare politico-economică ale unei ţări: liberalismul cu influenţe romȃneşti (nu la fondul teoretic ci la cel practic). Precizez de rădăcinile indigene deoarece in circumstanţe mult prea dese interacţionăm cu principiile acestui „deziderat” fără a-i preciza locul in care este găzduit. Nimeni nu poate nega influenţa paternală asupra acestei gȃndiri politice din partea ţării care l-a adoptat. 

Biografia unui sentiment

Adevărul destinat „corupţei” zilnice, de care ne lovim cu incăpăţȃnare in fiecare moment al vieţii noastre conştiente, incepe să deranjeze, să respire mult prea puternic in ceafa celor care preferă sublimele poezii contopite in stil ostentativ, de un păpuşar macabru. Intr-o societate democratică şi mai ales cu adevărat liberală, termeni menţionaţi implică valori asemănătoare, preferinţele personale sunt respectate iar dreptul la intimitate nu este intinat de instituţii ale statului care, ironic sau trist, sunt concepute să  asigure siguranţa cetăţenilor săi. Nu neg pentru nici un moment calitatea servicilor pe care acestea le prestează zilnic şi cu o admirabilă atenţie, insă contest lipsa de imparţialitate şi „moşierul” care le „indrumă.” Libertăţiile de care ne bucurăm in acest moment au fost obţinute cu sacrificii umane ale căror moştenire sȃngeroasă ne va umbri judecata de fiecare dată cȃnd le menţionam. Acestea incă de la primul contact cu aerul dulce şi răcoros al conştiinţei democratice reale, au fost spulberate de „misoginismul” politic trufaş administrat de fosilele comuniste. Regret menţionarea lor, insă este important să ne amintim că noul „contract” a fost semnat sub o teroare nouă, ocultă, odioasă care conduce politic o democraţie incă foarte tȃnară. Imi respect propria libertate indeajuns de mult incȃt să nu o deranjez pe a ta, indeajuns de mult incȃt să te respect, indejuns de mult incȃt să ma bucur de privilegiile de a fi in viaţă. Acesta este un principiu revelator, tȃnăr şi herculescian capabil să dărȃme zidul eternului servilism romȃnesc şi cultul grotesc al „superiorităţii imediate”.

Resentimente şi traumatisme reale care incă sȃngerează şi plȃng singure admonestate de propriile greşeli par să slăbească in prima instanţă puterea de coeziune şi renaştere a liberalismului, in spiritul şi valorile sale autentice. Complexitatea termenului, cu schimbările şi evoluţia sa de-a lungul timpului cu siguranţă nu poate fi inţeleasă de mediul preponderent rural ce impȃnzeşte intreaga ţară. Totuşi, el oferă un „gaj” inestimabil: libertatea individuală. Poate reacţia imediată este: „lucru deja dobȃndit”. Nu neg că aveţi dreptate insă contextul nu permite folosirea lui in deplinătatea termenului. Tinerii noştri nu il pot folosi corespunzător, nu ştiu să il administreze şi din acest motiv il refuză complet intr-un joc de nepotisme şi servilism care ii domesticesc. Lipsa de viziune, lipsa de claritate emoţională, lipsa de conştientizare a importanţei studiului individual şi multe astfel de exemple constituie doar primele rezultate ale folosirii greşite a libertăţii, ca valoare universală. Violenţele verbale şi comportamentale cu care ne intȃlnim zilnic pe stradă sunt consecinţele unei proaste distribuiri şi promovări de valori care, in mod profund şi deprimant, distrug capacitatea de relaţionare a sintagmei „eveniment-reacţie”.

Intotdeauna soluţia cea mai bună, politic social, a fost alegerea propriilor valori şi urmarea unei „cercetări” personale progresive de-a lungul vieţii. Liberalismul, prin principiul libertăţii individuale poate garanta indeplinirea acestui obiectiv insă nu şi daca este in continuare ingrădit de obstacole răuvoitoare, nepatriotice, neumane reunite intr-un cuvȃnt tabou: „reforma” de tip violet.