Biografia unui sentiment, supletea dorintei
Biografia unui sentiment, supletea dorintei
Descatusand rugina unei restrictii sublime ce delira zilnic in tentatii si iluzii, ma declar consternat de posteritatea amuzant de pierduta in neant pe care ambiguitatea oricarui sentiment o are. Cautionat de o relativa intelegere aprofundata a structurilor si mecanismelor ce stau in spatele emotiei de a iubi fara menajamente, asculta suvoiul apei, atinge norii sperantei si simti delicatetea unui sarut timid, ma vad complesit de imposibilitatea descrierii lor corecte. Subtilizand mareata interiorizare incerc sa retusez resturile unui antic sentiment si sa le transform in surse formidabile de iubire terestra fara pereche. Mai ieri ma gandeam ca un asemenea procedeu ar insemna sinucidere emotionala insa incep sa inteleg ca voiosia prezentului poate eclipsa cu o usurinta debordanta cosmarul vechiului negru. Sentimenul, este o aspiratie zilnica invaluita de subtile legaturi cu delicatetea sufletului fiecaruia. Totusi greu de definit si mai ales de contemplat implicatiile notorii ce le are asupra vietii fiecaruia. Un cumul de emotii vindecatoare surprind pana si cel mai sceptic om pe care il cunosc, adica eu. Transportat in pielea unui personaj simplu dar extrem de ridicol incep sa ascult strigatul constiintei ce ma indeamna spre cimentarea completa a radioactivitatii etern prezente din rana, cea far’ de sfarsit. Bine fac, caci calea prezenta spre sentimentul suprem devine o chemare mult prea importanta, mult prea educativa, mult prea personala pentru a fi ignorata complet. Sub patura celesta si avand in fundal corul angelic incep sa vad adevarul prin sentiment.
Cina celei din urma plangere
Adunand resturile unei arhi-cunoscute coride de invataturi spirituale, intrebarea ce mi se ridica cu sfiala se creioneaza in felul urmator: „Unde este locul meu in cararea catre eternul sentiment, mantuirea?” Amintirea unei serii de intrebari fundamentale sau poate lipsa clarviziunii necesare de a le pune pe cele potrivite ma impinge sa pornesc intr-o cautare eterna a divinului. O cat de dificila misiune, cat de nepotrivita pentru frageda mea varsta insa atentez la acest imposibil caci Sfantul Graal al intelepciunii spirituale nu poate veni cu usurinta. Multi tineri dintr-o deprimanta dezinformare considera astfel de concretizari religioase ca sunt de domeniul fanteziei terestre ce nu merita atentia neobosita a lor. Totusi nu ii condam caci le inteleg contextul si lipsa de „istorie” culturala care le ingusteaza gandirea. Implicatiile nu pot decat ei sa le simta, acel sentiment de goliciunea, acea singuratate arhiprezenta in orice moment al zilei. Depresia si stresul sunt simptomele unei lipse de obiectiv spiritual, oricat de mic ar fi el. Nu ma refer la traditionalul concept religios al religiei ortodoxe ci la gasirea „caii” spirituale proprii fara intermediari de prost gust si macinati de pacate grotesti (preotii).
Iubitor de viata, ma declar multumit de calitatea posibilitatiilor care le am la dispozitie pentru a creste, evolua in ceea ce Omega cu drag mi-a dat oportunitatea sa ajung. Apoi obstacolele pe care le intalnim zilnic pot lua forma unor monstri desprinsi din Iliada lui Homer dar viata lor e atat de scurta incat chiar daca la intensitate deranjanta nu ne influenteaza in mod negativ personalitatea primara. Calatoria noastra este fara sfarsit caci scopul niciodata nu isi poate atinge finalitatea in viata terestra cu care noi ce purtam razboiele zilnice. In Universul nul al ignorantei astfel de texte vor fi considerate „prostesti” la granita frazei „uite fata ce prost”. Pentru aceste specimene hulite de principiile fundamentale ale existentei le urez discutii interminabile despre cosmetica si „ce am sa fac cand am sa am”, caci acolo intr-adevar rezida adevarata cunostere, cea suprema. Nu vreau sa creez impresia ca vietatiile de companie efemere necesita mai mult de un rand deoarece m-am incadrat cred corespunzator intr-un spatiu limitat, clar definit. Ramane sa incepem sa „mancam” usor, atenti la pozitia noastra si poate cu putin noroc „cina celei din urma plangeri” ne va oferi desertul in forme primitive, relationat cu nivelul nostru actual.
