Whispers in the dark

Lacrimi din soare O să inţelegi peste luni sau zile, Cum plānge inima cu lacrimi fine, Şi totul pare a fi sculpat de fire, Gāndindu-mă la o viaţă fără tine. Lacrimi vărsate in cuptorul nopţii, Mi-ating sufletul pentru-că māine, Voi vrea să mi te aduc aproape, Şi tu nu vei putea deloc veni. Alegeri in suspine ș i regrete crude, Unde e ș ti tu cānd pentru mine, Totul se surpă, născānd brute ruine? Incep să alerge pa ș ii fără durere, Căci nu mai simt vie plăcere; Sărutările vor deveni praf de iele, Şi vrăjitoare arse fără nume. Voi număra granule de nisip uitate, In pulsul altei fete fără dragoste, Pierzāndu-mi viaţa, mintea ș i inima, In parcul din Copou pe-o bancă vie pulsānd a singura iubire… Şi trecători vor asculta ș oapte dulci, Cāndva impărţite-n tandre imbrăţi ș ări. Iar eu mă voi cuibări peste mări, Departe de-o Romānie a unui noi, Ce nu-mi aparţine… Ultim dialog:  El: A venit noaptea, iar nu sunt stele,...

Dezamagire "...sorbim orele vietii cu zilnice sperante, atent croite de suflet si ingrijite uneori cu prea multa atentie de inima. Ne trezim cu mii de ganduri delirand a frumusete si liniste pentru ziua ce se intrezareste la orizont, soptindu-ne: "azi totul va fi bine, va fi asa cum imi doresc.." Totusi cand rocile destinului ne lovesc si totul se naruie un singur sentiment isi face aparitia la colt de strada, imbracat in haine de sarbatoare, dezamagirea. Oglinda pare a reflecta iluziile corupte de neimplinire intr-un singur obosit, plans si sters chip: al nostru. Isi face aparitia acel fals drum catre inchidere, catre vasta izolare ce nu indrazneste a vorbi ci doar manjeste sufletul cu amaraciune si suferinta latenta. Unele dezamagiri rasar direct in spirit, "inflorind" cu nepasare de-a lungul unei lungi perioade de timp fara sa tina cont de craterele aparute in fiinta. In astfel de momente timpul pare a se opri, nedand nici o sansa interiorului sau exterio...

Testament M-a ș   face praf să fiu purtat De vāntul trist   ș i indurerat, In corpul ruginit al viselor, Casa de veghe a ruinelor. Şi ce contează atunci cānd lacrimi, Se strāng in suflet precum un rāu, Ce curge valuri-valuri noapte zi, Tinānd cu greu furia-n frāu. Dar orele se pierd in necuvinte, Lāngă un gānd de moarte ru ș inos, Şi chiar de lumina ochilor se stinge, N-am locul meu printre morminte. Şi scuip cenu ș ă cānd respir, Inchizānd in mine ura fără leac, Devenind u ș or pesemne, Un timorat copil locuit de durere, ș i fără un viitor călduros…

Cāt de frumoasă Cum a ș   putea, eu bietul pelerin, Al dragostei fără buletin, Să merg prin viaţa ta atāt de u ș or, Cānd tu mi-e ș ti lini ș te   ș i dor? Şi a ș   vrea să   ș tii, acum că doare, Simţind un iz de dură supărare, Lipsindu-mă de zāmbetul dulce, Ce-mi face inima noaptea să cānte. Iartă-mi copilăria, iartă-mi ochii, Ce nu obosesc să te privească Cu iubire de Sus, zilnic culeasă. A mea domniţă-māngāiere, uite Cum sufletul te strigă-n depărtări, Şi tot ce sunt, e al tău fără intrebări. Vino cu buzele unse-n miere, Acea licoare a bunătăţii pure, Şi imparte-ţi sărutările cu mine. E ș ti visul meu din inimă, Un gram feeric de iubire, E ș ti ingerul ce are grijă, De-un regăsit copil in tine. te iubesc pentru-că e ș ti “wake up and smile” with me.  James & Emma

Corpus Tristitae De la inceputurile unui ieri trecut si avantul perpetuu al viitorului tristetea mereu a fost o constanta in viata omului. Fie in doze mici sau mari, cicatricea unei dureri adanc inradacinata in suflet si-a facut simtita prezenta de fiecare data cand starea mentala inregistra un low ingrijorator. Inabilitatea unui zambet si sentimentul de goliciune, par a fi principalele efecte ale acestei stari, neluand in considerare etern prezentele lacrimi sau dezamagiri oferite inconstient celor din jur. Tristetea are un venin puternic, raspandindu-se rapid in suflet si limitand capacitatiile persoanei de a relationa cu cei din jur. Totul devine neinteresant, apasator si refugiul incepe a fi cautat undeva departe in terte sunete sau imagini neintelese. Restul oamenilor de multe ori blameaza tristetea si implicit pe cei care o au in spirit drept marca vie a simplei existente insa nu inteleg cat de greu este sa pasesti in lume cu o asemenea cruce in spate. Din nefericire, sa ...

Un poem pentru sfarsitul secolului                                 de Czeslaw Milosz Cand totul era bine, Si notiunea de pacat disparuse Si pamantul era pregatit In pace universala Sa consume si sa se bucure Eu, din ratiuni necunoscute, Inconjurat de carti Ale profetilor si teologilor, Ale filosofilor, poetilor, Cautam un raspuns, Infuriindu-ma, strambandu-ma, Trezindu-ma noaptea, mormaind la apus. Ce ma apasa atat de mult Era oarecum rusinos. Sa vorbesc tare despre acest lucru N-ar demonstra nici tact, nici prudenta. Ar parea chiar o ofensa Adusa bunastarii umanitatii...

Vis dulce Tu, cu buzele unse-n fericire, Şi sufletul   ș optind dragoste vie, Ai venit precum un inger tandru, Să-mi luminezi viaţa cu bucurie. Tu, cu surāsul ce-l iubesc, De-a ș   sta să mă gāndesc, Cāt de mult te preţuiesc, A ș   consuma mica eternitate, Prin Universul plin cu stele, Şi m-a ș   intorce făr’ de dreptate. Tu, cu clipe croite-n pasiune, Şi libere-n simţire māngāieri, Mi-aduci un vis de lină fericire. Şi intr-un sărut mă-ntinere ș ti, Golindu-mi inima de supărări. Tu, cu ore iubite de heruvimi, E ș ti vocea candelă a bunătăţii, Ce niciodată nu se pierde, In intunericul vast al societăţii. Şi lasă-mi un sărut pe buze, Să fie ghidul meu spre implinire, Astfel te voi păstra o ve ș nicie, In inima ce-ţi va   ș opti mereu iubire.

Pentru ca esti Gānduri, gānduri, o gānduri, De ce mi-aduceţi adierea tristă, In umbra unei nopţi atāt de lungi? Şi singur, in această vie vară, Număr frunzele ce se a ș tern deodată, Peste furtuna de liniste arată. Inimă, inimă, tu inimă, Fie-ţi milă de mine, De ce vrei să mă la ș i pradă, Singurătăţii fără de cusur? Lipsit de farmec sau pasiune, Să fi ajuns o umbră trecătoare? Unde-i colţul meu de lini ș te, Oare, Voi fi vreodată   ș i eu bine? Casa e goală, patul suspină, Trupul se zbate-n timpuri-uitare, Sufletul plānge iar n-am cuvinte, Iar visul devine    o amintire. Imi pare rău   ș i-mi cer iertare, Pentru-că sunt, doar eu   ș i atāt. Vina-mi aparţine, Şi-n nopţi tārzii această lacrimă, Doare… “Şi cānd voi pleca departe, Soarele va rămāne lāngă tine, Căci ai ales să rămāi in urmă. Iar eu, mă voi pierde in noapte, fără a ta lumină... Acum respir raze regrete, Şi-n teama acestei ...

Draga mea, Mii de   ș oapte intr-o seară lacrimi-stele, Puse falnic fără teamă de inimi călătoare, Reu ș eau să mi te-aducă cu tandreţe, Pe-un nor de vise sclipind a frumuseţe. Şi-n preludiul vieţii despre tine, Zāmbesc cu drag razelor de soare, Ce zi de zi nutresc ginga ș ă iubire, Nobilă-n simţire, puternică-n fericire. Clipele se strāng cu nerăbdare, In colţul timorat de simple cuvinte, Desenāndu-te cu fire de nemurire. Un vis-n vis atins de Raiul timpuriu, Te-a eliberat in inima unui fiu Al dragostei-pasiune   ș i-al gāndurilor Punte inspre graiul suav al ingerilor. Mai ieri sufletul aprig se certa cu inima, Nefericit că aceasta, se pare, nu   ș tia, Să numere galaxiile din vastul mine Ce-n clipe regăsite reinviau iubirea, Pentru tine… Şi chiar de serile respiră o goliciune, Doar e ș ti departe, simt in ore libertine, O   ș oaptă, o māngāiere   ș i-un dulce sărut, A ș ternāndu-se cu pasiune pe mine. ...

Balanţa dragostei „...omul ce se regăse ș te in pulsul delicat al iubirii, puţin cāte puţin, este invăţat de acest sentiment taina vieţii. De s-ar gāndi pentru o clipă, intr-un calm profund, un tānăr la frumuseţea acestui nobil cuier de speranţe ș i vise, Cerul ș i-ar deschide grat ia ș i ar umple cu inocenţa unui copil, inimi ș i suflete. Mulţi nu inţeleg pulsul dragostei, alegānd scurtătura tipică societăţii actuale in care trăim. Din nefericire, sexul a devenit singurul lucru care contează, iar o ma ș ină, o haină de firmă ostentativ afi ș ată ș i un comportament arogant par a fi momeala perfectă pentru tinere fără personalitate sau demnitate. Per ansamblu, această epidermă a dragostei, superficială ș i uitată, nu- ș i are rădăcina in oamenii capabili să iubească cu adevărat, sincer ș i necondiţionat. Iubirea este o artă naturală, un fluviu de apă cerească ce izvoră ș te din culoarea pulsatilă a inimii, eterna războinică ș i preoteasă a sentimentelor. Un „te iubesc” are ari...